NU VOTATI LICHEAUA ASTA CARE A FOST PARTE LA CELE SUFERITE IN ANII 70 -89 – RUGAMINTEA UNUI CETATEAN CARE A TRAIT TIMPURILE!!
Theodor Stolojan a activat in structurile comuniste detinand chiar functii importante si banoase.
Theodor Stolojan incearca din rasputeri sa ascunda activitatea sa dinainte de 1989. ziarul z… este in masura sa prezinte in numarul de azi adevarata fata a presedintelui Partidului Liberal Democrat.Theodor Stolojan a indeplinit functia de director adjunct al directiei de operatiuni valutare in Ministerul Finatelor, pana in anul 1986. De atunci si pana la revolutia din 1989 a ocupat postul de directorul general al acestei institutii. O directie aflata sub atentia directa a lui Nicolae Ceausescu, fiind sursa de dirijare a valutei dictatorului.
Conform atributiilor de serviciu, Stolojan avea sarcina sa avizeze toate operatiunile efectuate prin doua conturi: OV si GP. OV inseamna operatiuni speciale valutare, cont ce apartinea securitatii, iar GP - operatiuni valutare ale fostei gospodarii de partid. Pentru acestea din urma, semnatura sa aparea alaturi de cea a sefului gospodariei de partid. Trebuie spus ca la finele anului 1989 in contul Gospodariei de Partid era inregistrata suma de 139 milioane de USD.
Dupa 1989, Theodor Stolojan a fost implicat in directionarea sumelor care au ramas in acest cont: aproximativ 19 milioane de dolari, dupa achitarea la extern in contul datoriei Romaniei, a 120 milioane de dolari. Cu toate acestea, implicarea presedintelui PLD in acest caz a fost si este tinuta la secret.
Coordonat de colonei
Anterior anului 1986, atat ca director adjunct, cat si ca sef al Directiei Operatiuni Valutare din Ministerul de Finante, Theodor Stolojan a colaborat cu departamentul AVS din cadrul Compartimentului de Informatii Externe. Aici era angajat ca "referent de specialitate" - salariat civil - sub coordonarea coloneilor in rezerva, Andronic si Anghelache. De asemenea, in anii '70 a figurat si pe schema Institutului de Economie Mondiala, o institutie sub acoperire a fostei brigazi "U" din cadrul UM 0920. Duplicitatea s-a semnalat si peste ani. Astfel, dupa plecarea lui Stolojan la Banca Mondiala (dupa ce a fost premier al Romaniei) au existat unele comentarii privind implicarea sa, in schimbul unor sume de bani si in transmiterea de informatii cu caracter confidential societatii britanice "Solomon Brother".
"Procuratorul de medicamente"
Din functia detinuta la Directia de operatiuni valutare, Stolojan a fost demis (odata cu ministrul adjunct Vasile Iuga) si repartizat pe o functie de executie: inspector general, la Directia de Venituri ale Statului. Institutie condusa de Nicolae Sandulescu. La momentul demiterii, Theodor Stolojan a suferit o cadere nervoasa, fiind internat o buna perioada de timp la Sanatoriul Predeal. Sunt de notoritate problemele de sanatate ale lui "draga Stolo", care impreuna cu faptul ca era santajabil datorita trecutului sau comunist l-au facut sa "renunte" la candidatura la functia de presedinte al Romaniei. In favoarea lui Traian Basescu.
Pe de alta parte, persoane care si-au desfasurat activitatea in minister, alaturi de Stolojan au declarat ca acesta pretindea pentru facilitarea schimburilor valutare diverse sume de bani (in lei), operatiunile fiind justificate de comun acord cu persoanele solicitante, prin "procurarea de medicamente".
Promovat de Roman
In anul 1989, ministrul de Finante Ion Patan l-a numit pe Theodor Stolojan consilier personal, functie detinuta si la momentul Revolutiei. In perioada 23-25 decembrie 1989, Stolojan a fost chemat de catre Petre Roman, fiind numit prim adjunct al ministrului Finantelor, post pe care l-a ocupat in continuare Ion Patan. Dupa retragerea lui Patan, in vara anului 1990, "draga Stolo" a ajuns ministrul Finantelor.
Ca prim adjunct la Finante, Stolojan avea competente asupra tuturor operatiunilor pendinte de societati mixte si plati externe. Aprobarea acestora depindea de semnatura expresa a acestuia. Platile se efectuau prin Banca Romana ce Comert Exterior (transformata in fosta "Bancorex").
Trafic de influenta marca Stolo
Traficul de influenta practicat de Theodor Stolojan este deja o practica de ani de zile. In afara de celebrele cazuri ALRO Slatina si RAFO, "draga Stolo" a intervenit, cu cativa ani in urma, pe langa Viorel Catarama, Crin Antonescu si Calin Popescu Tariceanu pentru a-l sprijini pe Anghel Sandu, etnic rrom, membru al lumii interlope, in vederea achizitionarii in conditii avantajoase a unei statii de benzina din comuna Daneasa, Judetul Olt. Anghel Sandu a finantat, apoi, cu sume substantiale campania electorala a PNL din anul 2000, avand interesul ca, in eventualitatea in care Theodor Stolojan ar fi fost ales presedinte al Romaniei sa beneficieze de o "acoperire" a afacerilor ilicite in care era implicat.
Un alt personaj apropiat de Stolojan este controversatul afacerist Petre Paul Tardea. In contextul unor demersuri pe langa presedintele PD Gorj, Pantelimon Manta, in scopul pozitionarii pe un loc eligibil pe listele electorale ale Aliantei PNL - PD, acesta a "cotizat" la conducere. El isi exprimase disponibilitatea de a oferi o cotizatie cuprinsa intre 1 si 3 miliarde lei vechi. In particular, apropiati ai afaceristului au declarat ca Tardea a sustinut ca a dat sume suficiente de bani atat lui Valeriu Stoica, cat si presedintelui de atunci al PNL, Theodor Stolojan, pentru a fi nominalizat ca parlamentar de Gorj.
Pe Stolojan il leaga insa mai multe de Tardea. In special datorita afacerilor. Cum ar fi cele cu combustibil. Se vorbeste de o implicare a lui Theodor Stolojan in operatiunile aferente platii la extern efectuate "in avans", la inceputul anilor 1990, de catre Petre Paul Tardea. Concret, prin facilitarea obtinerii avizelor legale, pentru un import de pacura care nu s-a mai realizat.
Theodor Stolojan a activat in structurile comuniste detinand chiar functii importante si banoase.
Theodor Stolojan incearca din rasputeri sa ascunda activitatea sa dinainte de 1989. ziarul z… este in masura sa prezinte in numarul de azi adevarata fata a presedintelui Partidului Liberal Democrat.Theodor Stolojan a indeplinit functia de director adjunct al directiei de operatiuni valutare in Ministerul Finatelor, pana in anul 1986. De atunci si pana la revolutia din 1989 a ocupat postul de directorul general al acestei institutii. O directie aflata sub atentia directa a lui Nicolae Ceausescu, fiind sursa de dirijare a valutei dictatorului.
Conform atributiilor de serviciu, Stolojan avea sarcina sa avizeze toate operatiunile efectuate prin doua conturi: OV si GP. OV inseamna operatiuni speciale valutare, cont ce apartinea securitatii, iar GP - operatiuni valutare ale fostei gospodarii de partid. Pentru acestea din urma, semnatura sa aparea alaturi de cea a sefului gospodariei de partid. Trebuie spus ca la finele anului 1989 in contul Gospodariei de Partid era inregistrata suma de 139 milioane de USD.
Dupa 1989, Theodor Stolojan a fost implicat in directionarea sumelor care au ramas in acest cont: aproximativ 19 milioane de dolari, dupa achitarea la extern in contul datoriei Romaniei, a 120 milioane de dolari. Cu toate acestea, implicarea presedintelui PLD in acest caz a fost si este tinuta la secret.
Coordonat de colonei
Anterior anului 1986, atat ca director adjunct, cat si ca sef al Directiei Operatiuni Valutare din Ministerul de Finante, Theodor Stolojan a colaborat cu departamentul AVS din cadrul Compartimentului de Informatii Externe. Aici era angajat ca "referent de specialitate" - salariat civil - sub coordonarea coloneilor in rezerva, Andronic si Anghelache. De asemenea, in anii '70 a figurat si pe schema Institutului de Economie Mondiala, o institutie sub acoperire a fostei brigazi "U" din cadrul UM 0920. Duplicitatea s-a semnalat si peste ani. Astfel, dupa plecarea lui Stolojan la Banca Mondiala (dupa ce a fost premier al Romaniei) au existat unele comentarii privind implicarea sa, in schimbul unor sume de bani si in transmiterea de informatii cu caracter confidential societatii britanice "Solomon Brother".
"Procuratorul de medicamente"
Din functia detinuta la Directia de operatiuni valutare, Stolojan a fost demis (odata cu ministrul adjunct Vasile Iuga) si repartizat pe o functie de executie: inspector general, la Directia de Venituri ale Statului. Institutie condusa de Nicolae Sandulescu. La momentul demiterii, Theodor Stolojan a suferit o cadere nervoasa, fiind internat o buna perioada de timp la Sanatoriul Predeal. Sunt de notoritate problemele de sanatate ale lui "draga Stolo", care impreuna cu faptul ca era santajabil datorita trecutului sau comunist l-au facut sa "renunte" la candidatura la functia de presedinte al Romaniei. In favoarea lui Traian Basescu.
Pe de alta parte, persoane care si-au desfasurat activitatea in minister, alaturi de Stolojan au declarat ca acesta pretindea pentru facilitarea schimburilor valutare diverse sume de bani (in lei), operatiunile fiind justificate de comun acord cu persoanele solicitante, prin "procurarea de medicamente".
Promovat de Roman
In anul 1989, ministrul de Finante Ion Patan l-a numit pe Theodor Stolojan consilier personal, functie detinuta si la momentul Revolutiei. In perioada 23-25 decembrie 1989, Stolojan a fost chemat de catre Petre Roman, fiind numit prim adjunct al ministrului Finantelor, post pe care l-a ocupat in continuare Ion Patan. Dupa retragerea lui Patan, in vara anului 1990, "draga Stolo" a ajuns ministrul Finantelor.
Ca prim adjunct la Finante, Stolojan avea competente asupra tuturor operatiunilor pendinte de societati mixte si plati externe. Aprobarea acestora depindea de semnatura expresa a acestuia. Platile se efectuau prin Banca Romana ce Comert Exterior (transformata in fosta "Bancorex").
Trafic de influenta marca Stolo
Traficul de influenta practicat de Theodor Stolojan este deja o practica de ani de zile. In afara de celebrele cazuri ALRO Slatina si RAFO, "draga Stolo" a intervenit, cu cativa ani in urma, pe langa Viorel Catarama, Crin Antonescu si Calin Popescu Tariceanu pentru a-l sprijini pe Anghel Sandu, etnic rrom, membru al lumii interlope, in vederea achizitionarii in conditii avantajoase a unei statii de benzina din comuna Daneasa, Judetul Olt. Anghel Sandu a finantat, apoi, cu sume substantiale campania electorala a PNL din anul 2000, avand interesul ca, in eventualitatea in care Theodor Stolojan ar fi fost ales presedinte al Romaniei sa beneficieze de o "acoperire" a afacerilor ilicite in care era implicat.
Un alt personaj apropiat de Stolojan este controversatul afacerist Petre Paul Tardea. In contextul unor demersuri pe langa presedintele PD Gorj, Pantelimon Manta, in scopul pozitionarii pe un loc eligibil pe listele electorale ale Aliantei PNL - PD, acesta a "cotizat" la conducere. El isi exprimase disponibilitatea de a oferi o cotizatie cuprinsa intre 1 si 3 miliarde lei vechi. In particular, apropiati ai afaceristului au declarat ca Tardea a sustinut ca a dat sume suficiente de bani atat lui Valeriu Stoica, cat si presedintelui de atunci al PNL, Theodor Stolojan, pentru a fi nominalizat ca parlamentar de Gorj.
Pe Stolojan il leaga insa mai multe de Tardea. In special datorita afacerilor. Cum ar fi cele cu combustibil. Se vorbeste de o implicare a lui Theodor Stolojan in operatiunile aferente platii la extern efectuate "in avans", la inceputul anilor 1990, de catre Petre Paul Tardea. Concret, prin facilitarea obtinerii avizelor legale, pentru un import de pacura care nu s-a mai realizat.
18 comentarii:
Articolele sint din ziare, dar reflecta in intregime ce se intimpla in Romania. Stolojan in special a pastorit clasa neocomunista de dupa 89 si nu numai atit, a sfidat o natiune cu atitudinea de superioritate pe care o afisaza atit in discursul public, cit si in aparitiile sale pe ecranele de televizor. Incep sa ma intreb daca nu cumva din conturile asupra carora a avut control inainte si dupa asa zisa revolutie a finantat atit mentinerea lui iliescu la putere cit si pe ceilalti doi presedinti care unul s-a dovedit firav, iar celalt nepotrivit functiei prin manifestare si personalitate.
E clar ca romania nu are nici un fel de sanse sa scape din acest cerc vicios, masele de romanai, ca si la mineriada, nu observa, si nici nu vor observa vreodata ca sunt manipulate. Acum e mult mai rau decat 89, atunci nu ar fi trebuit impuscat doar 1 om, ma refer desigur la ceausescu, ci toti despre care se stia ca sunt activisti, de la cel care facea ratiile de mancare la cel ce conducea banca nationala, TOTI. Acum nu se mai poate, din cauza ca toti se dau drep democrati, nu mai poti face nimic nici in 100 de ani nu o sa se curete tara de comunisti si de fii si nepotii lor care asa au crescut invatati sa continue "democratia" asta.
Peste 40 de politisti au fost descoperiti de Corpul de Control al ministrului Internelor cu nereguli in cumpararea locuintelor de serviciu. 15 dosare au ajuns deja la Parchet, alte 12 sint pe drum.
Sirul de anchete despre politistii imobiliari aparute
in Cotidianul a declansat verificarea din partea
Corpului de Control al ministrului Internelor
Dintre cei 1.581 de angajati ai Ministerului Internelor si Reformei Administrative (MIRA) care si-au cumparat in ultimii doi ani locuintele de serviciu, 42 au nereguli in dosare. Aceasta este concluzia Corpului de Control al ministrului Internelor, in urma verificarilor incepute in luna februarie a acestui an, la solicitarea lui Vasile Blaga, dupa un sir de anchete ale ziarului Cotidianul despre politistii imobiliari.
Mai multi angajati ai MIRA au devenit proprietari ai locuintelor de serviciu pe care le inchiriasera, desi aveau alte case in proprietate - fapt interzis de lege. Apartamentele s-au vindut incepind cu anul 2005 si, pe linga faptul ca preturile erau de trei-patru ori mai mici decit cele ale pietei, Parlamentul le-a mai facut un hatir: a scazut dobinda in lei de la 8 la 5% si i-a scutit de plata TVA. Multi au dat declaratii notariale false, din care reiesea ca nu aveau alte case sau ca acelea pe care le detin deja nu intrunesc conditiile minime de trai decent. Nimeni nu a verificat declaratiile la cumparare, iar Corpul de Control a inceput inspectiile abia dupa scandalul din presa.
Iata cum s-au finalizat. Dintre dosarele cercetate, opt au fost deja trimise la Parchet de o subcomisie a Corpului de Control, care a analizat cum s-au vindut locuintele MIRA la inspectoratele judetene. Alte 12, de la comisia care s-a ocupat de locuintele din Bucuresti, au primit propunere de inaintare catre procurori. Doua au fost retrimise la Corpul de Control, alte sase la Directia Generala Juridica din MIRA, patru la organele de cercetare penala, trei dosare sint cercetate disciplinar, iar unul se afla la DGA. La acestea se mai adauga alte sapte cazuri in care Parchetul a fost deja sesizat de Directia Generala Anticoruptie (DGA), care a avut o cercetare paralela si distincta, inceputa inaintea Corpului de Control. In total, 42 de dosare, intrucit unul dintre ele are propunere de inaintare atit la Parchet, cit si la Corpul de Control al ministrului. Subcomisiile Politiei de Frontiera si ale Jandarmeriei au clasat toate dosarele, considerind ca locuintele au fost vindute in perfecta legalitate. Desi Corpul de Control a intocmit acum citeva luni un raport al verificarilor, actualul ministru al Internelor, Cristian David, a refuzat in mod constant sa il faca public pentru a nu se implica in acest scandal.
Aproape toate cazurile semnalate de Cotidianul au ajuns in cercetarea DGA si apoi au fost trimise la Parchet. Este situatia lui Stefan Geanta, seful Directiei Protectiei Civile de la Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta (IGSU), al carui dosar este la Parchetul de pe linga Judecatoria Sectorului 5. El s-a improprietarit cu o locuinta de la minister, desi mai detine un apartament in Constanta. Geanta este cercetat pentru fals in declaratii. De asemenea, Constantin Rotaru, de la Corpul de Control al ministrului, are dosar la Parchetul de pe linga Judecatoria Sectorului 5, tot pentru fals in declaratii, pe motiv ca si-a cumparat casa de la minister, desi mai avea o locuinta in constructie in apropierea Capitalei. Vasile Movileanu, de la Unitatea Speciala de Aviatie (USA), este cercetat pentru fals in declaratii de Parchetul de pe linga Judecatoria Sectorului 3. Neculai Canache, de la USA, are si el dosar la Parchetul de pe linga Judecatoria Sectorului 5 pentru declaratii neconforme cu realitatea. Si comisarul-sef Niculae Tutanescu, un alt ofiter de la Corpul de Control, face acum obiectul unei verificari la DGA. Tutanescu are doua imobile - o garsoniera in Bucuresti si un apartament de la minister, cumparat in 2006.
Dintre cele 12 dosare cu propunere de trimitere la Parchet din partea Corpului de Control al ministrului se remarca numele chestorului Lazar Cirjan, seful Directiei Generale de Pasapoarte. Comisia a constatat ca, la data verificarilor, contractul de vinzare-cumparare pentru casa de la MIRA nu era perfectat. Potrivit raportului Corpului de Control, lui Cirjan i s-a respins dosarul, dar el este cercetat pentru faptul ca a dat declaratii notariale in fals cu scopul de a cumpara locuinta. Contactat telefonic, Lazar Cirjan a contrazis raportul Corpului de Control, declarindu-ne ca, totusi, a reusit sa isi cumpere pina la urma locuinta: „Este singura casa pe care o am. Am mai avut una la Oradea, dar pe care am vindut-o. Daca era problema de fals, nu mi se aproba cumpararea“, a mai spus Cirjan.
Alt dosar in drum spre Parchet este cel al chestorului Ion Burciu, sef serviciu in Directia Generala Management Operational din MAI, despre care Cotidianul a aflat ca, in 2005, cind si-a cumparat locuinta de la MIRA, mai detinea, potrivit declaratiei de avere, doua case de vacanta, una in judetul Cluj, din 1997, si alta in Valea Doftanei, Prahova, din anul 2003. Atunci, Burciu ne-a declarat: „Celelalte case nu sint locuibile“.
Corpul de Control a facut propunere catre procurori si in cazul dosarului subcomisarului Bogdan Mihail Ivanescu, seful Serviciului Logistica din Politia Capitalei. Ivanescu este, din 1993, proprietarul unei case de vacanta in Vrancea, iar in 2005 si-a cumparat locuinta de serviciu. „Patru terenuri si casa din judetul Vrancea sint mostenire. Locuinta, din care detin doar jumatate, este o casa din chirpici, nu se poate locui in ea, si jumatate apartine surorii mele“, ne-a declarat Ivanescu in luna februarie, care a cumparat locuinta de serviciu cu 70.000 de lei. Si Ioan Oros, fost director adjunct al Arhivelor Nationale, care s-a pensionat dupa ce a cumparat si el, in 2005, locuinta de la minister, are propunere de trimitere la Parchet. El mai detine un apartament in Brasov, din anul 1991.
Nume grele care nu apar in raport
Printre cazurile semnalate de Cotidianul sint si citeva nume grele, care deocamdata nu apar in raportul final al Corpului de Control. Printre ele se numara cel al fostului sef al Directiei Logistica din Jandarmeria Romana, colonelul in rezerva Nicolae Lecu, care si-a cumparat un apartament de serviciu cu putin inainte de a se pensiona, in timpul scandalului vilelor ridicate cu ajutorul jandarmilor. Colonelul a vindut una dintre vile fiului sau minor dintr-o casatorie anterioara, desi legea nu il absolva nici de aceasta situatie. Un alt caz este cel al comisarului-sef Nicolae Sandu, care lucreaza tot la Corpul de Control si care a cumparat locuinta de la minister in 2006, in conditiile in care el mai detine un apartament in Cluj-Napoca, pe numele sotiei, ca si „uzufruct viager“ (doar cu drept de folosinta). Alexandru Boer, fostul sef de cabinet al fostului ministru al Internelor Vasile Blaga, a cumparat un apartament cu patru camere linga Palatul Parlamentului, cu doar 41.500 de euro, desi nu e politist si a stat in minister doar pe perioada mandatului lui Blaga.
Cu ce preturi s-au vindut casele
O garsoniera a ministerului a fost evaluata intre 1.427 si 62.141 de lei. Ceea ce inseamna ca, in 2005, vinzarea s-a facut cu sume cuprinse intre 393 si 17.149 de euro, iar in 2006, de la 404 la 17.631 de euro.
Un apartament cu doua camere a fost evaluat intre 2.631 si 91.643 de lei. Adica la nivelul anului 2005 s-a vindut cu sume de la 726 la 25.291 de euro, iar in 2006, intre 746 si 26.001 euro. Un apartament cu trei camere a fost evaluat intre 3.277 si 117.677 de lei. In 2005, valoarea lor era cuprinsa intre 904 si 32.474 de euro, iar in 2006, cel mai mic pret a fost de 929 de euro, cel mai mare fiind de de 33.388 de euro.
| MIRCEA C.-(02-09-2007 23:11)
ASTA E DOAR INCEPUTUL LISTEI. RESTUL PE GARDIANUL www.gardianul.ro/documente/Case_politisti.doc . Oricum nici acest tabel OFICIAL nu e COMPLET.....dar oricum e ceva
LISTA CUPRINZAND TITULARII LOCUINTELOR DE SERVICIU VANDUTE IN PERIOADA 21.11.2005 ? 14.02.2007
Nr.crt. Gradul, numele şi prenumele Unitatea care a repartizat locuinţa/ anul repartizării
1. Lt. maj. Niculescu
Marian Inspectoratul de Poliţie al Capitalei /1994
2. Sg. maj. Gostăviceanu
Marcu U.M. 0108 Bucureşti /1995
3. Plt. Beşliu
Stelian Inspectoratul de Poliţie al Capitalei /1994
4. Sg. maj. Dragomir
Carmen Beatrice Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti /1996
5. Lt. maj. Tătăruş
Cornelia Direcţia Intendenţă, Investiţii şi Cazare /1994
6. Lt. Burbea
Marinel Romulus Direcţia Transmisiuni şi Informatică /1994
7. Sg. maj. Voica
Bogdan C.S.Dinamo Bucureşti /2000
8. Sg. maj. Trepteanu
Marilena Adina Direcţia Economico Administrativă /2003
9. Plt. Vlase
Cornelia Direcţia Intendenţă şi Administrarea Patrimoniului Imobiliar /1999
10. Sg. maj. Nicolae
Denisa Centrul de Examinări Psihologice /1994
11. Lt. maj. Ursuleanu
Sorin Aurel Unitatea Specială de Aviaţie /1994
12. Lt. maj. Goronea
Cornelia Direcţia Tehnică /1994
13. Scms. Pătraşcu
Adrian Direcţia Generală Reglementări Juridice şi Contencios /2005
14. Lt. col. Mihai
Constantin Comandamentul Naţional al Grănicerilor /1994
15. s.c. Gavrilă
Sandu U.M. 0350 Bucureşti
16. Cpt. Gherghinoiu
Ion Comandamentul Trupelor de Pompieri /1994
17. Scms. Răuţă
Bogdan Direcţia Generală Organizare, Planificare Misiuni şi Resurse /2005
18. Lt. maj. Ghinescu
Alexand
JUSTICE FOR ALL-(02-09-2007 23:46)
După ce a apărut legea 357/2006 de modificare a legii 562/2004, cumpărătorii locuinţelor de serviciu au fost scutiţi de TVA.
Normal că smecherii din MIRA care AU CUMPARAT casele de serviciu înainte de intrarea în vigoare a Legii 357/2006 au vrut să se bucure şi ei de acest privilegiu deoarece e o afacere bună să dai cu 19% mai puţin statului şi astfel să îţi burdusesti buzunarele cu bani furati.
Treaba e ilegală deoarece Legea 357 nu poate fi aplicata şi celor care au cumparat casele de serviciu înaintea întrării în vigoare a acesteia.
Dar asta nu a a fost un impediment pentru clientela militieneasca a diverselor partide.
Astfel s-a ajuns la adoptarea unui act normativ al MAI - ORDINUL 1502/2006 (Nu e in monitorul ofocial ca militienii l-au bagat la secret) prin care s-a legiferat returnarea de TVA pentru cei care au semnat contractul de cumpărare a locuinţelor de serviciu înaintea intrării în vigoare a Legii 357/2006.
Mecanismul este foarte simplu.
DACA MILITIANUL achiziţioneaza locuinţa de serviciu în rate, se procedeaza la recalcularea ratei respective, prin diminuare, proporţional cu valoarea TVA-ului.
Mai pe româneşte, folosind un exemplu concret, ROTARU (cel din articolul tau) de la Corpul de Control a contractat cumpărarea casei de serviciu la un pret de aproximativ 900 milioane lei vechi, iar după intrarea în vigoare a Legii 357/2006, i-a fost calculată o nouă valoare a ratelor pentru casă, ajungându-se la o valore toatală de circa 70.000 ron. FRUMOS NU ?! WHO SAID THAT CRIME DOESN?T PAY!!!OARE DE CE A REFUZAT BASE SA PROMULGE O NOUA MODIFICARE A LEGII 562?!!!!
Postat de Poporul solidar la 8.09.2007 11:27
Noi, ospatarii prezidentiali Catalin Avramescu, Horia-Closca-Sima Patapievici, Liicheanu, Traian Ungureanu, Cartianu, Bichir, sefa de sala Alina Mungiu-Pipi, barmanul Vladimir Tismaneanu, sef-piccolo Robert Turcescu, piccolo Radu Moraru, piccolitza Andreea Pora, garderobiera Mioara Mantale si camerista prezidentiala Elena Udrea, solidari si strins uniti in jurul unicului Conducator, dam citire urmatorului mesaj din partea poporului fidel in inteleapta politica interna si externa a Domnului Presedinte===== Stimatul si mult iubitul nostru presedinte, este calauzitorul celor 75% din 30% de adevarati patrioti spre noi culmi de progres, civilizatie si bunastare ! Fara aportul deosebit si inteleptele sfaturi calauzitoare ale scumpului nostru Conducator am ajunge ca niste oi ratacite printre dementii fascistoizi care nu l-au votat pe prea-iubitul nostru presedinte ! Dupa directivele trasate de prea-stimatul nostru Conducator la ultimul congres al unicului Partid Democrat din Romania, nu trebuie sa precupetim nici un efort pina la lichidarea totala a fascistoizilor, in frunte cu cei 322 de uzurpatori hitleristi, care au incercat, nemernicii, sa-l aduca la marginea prapastiei pe prea-maretzul si viteazul nostru Conducator . Cu ocazia aceasta ii uram multa sanatate prea-inteleptului nostru Conducator, viata lunga si fericita si sa ne conduca, mai departe, spre alte si noi culmi de progres si civilizatie. Tot cu aceasta ocazie cerem conducerii posturilor "Realitatea TV" si "B1 TV" sa transmita din 30 in 30 minute acest mesaj, iar moderatorul piccolo-prezidential, Radu Moraru, sa faca o emisiune speciala, la ora de virf, cu ospatarul prezidential Catalin Avramescu, cu mladioasa mini-jupista si sefa de sala, Alina Mungiu-Pipi si cu barmanul prezidential, ex kgb-ist, actual anti-comunist, Dl Vladimir Tismanetski-Tismaneanu.
Stimate domnule.
Nu va cunosc .Dar cunosc cazul geologului -Emil Constantinescu-
Din cea-ce am s-a va povestesc nu cistig nimic mai ales ca locuiesc in Spania. Numele meu este I. Radu nascut in jud. Rm. Vilcea. Am facut armata la Vinatori de munte de fapt o varianta a securitatii .
in anul 1980 am fost detasati cu caravane de -catiri- sa transportam pe muntii armament si echipamente militare in depozitele facute de GEOLOGII pe terminalele Drumurilor forestiere ,pe linga Cabanele de popas, pe linga cabanele forestiere, pe linga drumurile si nodurile strategice de transhumanta. Eram fiu crescut intr-un sat de munt si cunosteam drumurile Muntiilor Carpati cu parintii ciobanii, crscatorii de animle, negustori .Conform Planului lui N.Ceausescu-Lupta de Partizani a intregului popor sa unplut muntii cu depozite de munitie si armament cu tehnica militara, sapind tuneluiri cu muncitorii Santierelor de constructii Hidroenergetice. Intr-o zi mi s-a trasat sarcina,sa fac cu spldati curatenie si de paza eram sergent sa pregatesc in Cabana Vinatorilor a lui N. Ceausescu de la Manaileasa .puntul Capra Foi. Voineasa instalarea unui demnitar si a inca 12 persoane. De la Capitanul unitatii am inteles ca vine directorul facultatii de Geologi un ofiter Securist al lui Ceausescu Emil Constantinescu. A venit a studiat cu ceilalti si ofiterii Vinatorilor de munte planurile muntilor a dat ordin sa fie astupate si mascate gurile tunelurilor si sa fie dispersat personalul la alte unitati militare. Caravana de Catirii pe traseu era preluata de ofiteri militari ai Garzilor Patriotice si o asteptam in cort pina venea descarcata.Acolo am vazut tunelurile sapate care tranzitau munti dintr-o regiune in alta facute teoretic pentru ICH in care erau sapate si tuneluri variante pentru depozitele armatei etc.Am plecat intr-o permisie de 2 saptamini timp in care capitanul unitatii si alti ofiteri au murit misterios si am fost detasat la alta unitate militara pina m-am eliberat.Acolo am cunoscut ofiteri ai Garzilor Patriotice din Alba si Sibiu pe care i-am recunoscut -Cabanierii dupa 1989 in cabane de pe virful muntilor de pe Transfagarasean etc care m-ai tirziu au ars suspect.
NU fac nici o speculatie. Faceti dumneavoastra ca sunteti de meserie.
Cu respect un fost soldat roman.
I.Radu.
Barcelona Spania.
Directorul GIP, Mugur Ciuvica, il acuza pe presedintele PLD, Theodor Stolojan, ca, printr-un act normativ semnat pe vremea cind era premier, a improprietarit cu o parte din Parcul Herastrau, firma CTT SA, la care sotia sa, Elena, era actionar. " Stolojan este singurul demnitar român care a semnat hotariri de Guvern de pe urma carora a profitat direct propria sa sotie. La inceputul anilor `90, in perioada in care Theodor Stolojan era ministru de Finante si, apoi, prim-ministru, nicio afacere importanta a Biroului de Turism pentru Tineret (BTT) nu s-a facut fara participarea directa a Elenei Stolojan", sustine Ciuvica.
Stolojan, favorizat de Guvernul Nastase
-- Presedintele Grupului de Investigatii Politice, Mugur Ciuvica, il acuza pe consilierul prezidential Theodor Stolojan ca a acceptat inlesniri la plata datoriilor catre stat pentru o societate ce apartinea familiei sale * Potrivit lui Mugur Ciuvica, firma care a beneficiat de astfel de inlesniri este Pavcrib Clabucet Sosire SRL, in care cei doi copii ai lui Stolojan detin impreuna 90% din actiuni
Presedintele Grupului de Investigatii Politice (GIP) Mugur Ciuvica l-a acuzat ieri pe Theodor Stolojan ca a acceptat inlesniri la plata datoriilor catre stat pentru o firma a familiei sale, in timp ce in declaratiile sale politice, fostul lider PNL sustinea ca acordarea de reesalonari incurajeaza coruptia. Ciuvica a afirmat, intr-un comunicat de presa intitulat "Demagogia lui Theodor Stolojan", ca in vreme ce politicianul Stolojan declara razboi "practicilor clientelare" de reesalonare si stergere a datoriilor, omul de afaceri Theodor Stolojan beneficia de inlesniri la plata datoriilor din partea guvernarii PSD. Presedintele GIP a sustinut ca, pe baza unor informatii obtinute in baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, se confirma faptul ca Pavcrib Clabucet Sosire SRL, firma familiei Stolojan, a beneficiat de astfel de inlesniri. Acestea au fost obtinute conform Ordonantei de Urgenta 40/martie 2002 emise de Guvernul Nastase privind recuperarea arieratelor bugetare. Ordonanta stabilea o serie de criterii pe baza carora agentii economici puteau solicita reesalonarea, amanarea, reducerea sau stergerea datoriilor pe care le aveau la bugetul de stat, la fondul de pensii si la bugetele locale. Una dintre societatile comerciale care au solicitat si au primit inlesniri la plata datoriilor in baza acestui act normativ este Pavcrib Clabucet Sosire SRL.
Inlesniri la plata unei datorii mai mici decat pensia de la BM
Ciuvica a amintit ca Pavcrib Clabucet Sosire SRL este firma care detine celebrul hotel al lui Theodor Stolojan din Predeal (hotelul "Premier"). Cei doi copii ai actualului consilier prezidential (Vlad Stolojan si Ada Palea) au impreuna 90% din Pavcrib Clabucet Sosire SRL. Potrivit declaratiei de avere din 10 ianuarie 2006, Theodor Stolojan a finantat cu 23.100.000.000 lei vechi firma copiilor sai, bani pe care intentioneaza sa ii recupereze din profitul firmei. Presedintele GIP a explicat ca in 27 august 2002, Pavcrib Clabucet Sosire SRL semna cu Ministerul Finantelor Publice o conventie in baza careia firma familiei Stolojan primea inlesniri pentru plata unei datorii restante la stat de 392.800.000 lei vechi. "Inlesnirile primite de Pavcrib Clabucet Sosire SRL sunt cu atat mai jenante cu cat suma pentru care au fost primite nu este foarte mare (aproximativ 10.000 de euro la cursul de la acea data). Procedurile prin care puteau fi obtinute inlesniri la plata datoriilor in baza Ordonantei de Urgenta 40 din 2002 erau foarte complicate. Firma familiei Stolojan a parcurs toate aceste proceduri pentru a primi inlesniri la plata unei datorii mai mici decat pensia primita de Theodor Stolojan anul trecut de la Banca Mondiala", a mai aratat Ciuvica. El a citat si o declaratie din 26 octombrie 2002 facuta la Iasi de Theodor Stolojan la doua luni dupa semnarea conventiei prin care firma sa primea inlesniri la plata datoriilor: "A devenit o obisnuinta ca in Romania sa se intretina sisteme ce genereaza coruptia, cum ar fi reesalonarea datoriilor sau anularea lor. Aceste sisteme trebuie inlaturate, daca vrem sa avem o adevarata economie de piata". Mai mult, Mugur Ciuvica a notat si faptul ca in 26 septembrie 2004, cu cateva zile inainte de a se retrage din cursa prezidentiala, Theodor Stolojan spunea ca "pentru a pune capat flagelului coruptiei, este necesara, in primul rand, eliminarea din legislatie a tuturor prevederilor care incurajeaza coruptia, cum ar fi acordarea de reesalonari, anulari si scutiri de impozite si taxe".
Replica lui Theodor Stolojan
"Domnul Ciuvica amesteca cu buna stiinta borcanele. Eu am fost intotdeauna impotriva celor care au folosit cu buna stiinta mita, coruptia pentru a obtine amanari, reesalonari sau chiar stergeri de datorii", a spus Stolojan. El a precizat ca nu s-a referit, in declaratiile sale, la firme care au probleme temporare de lichiditati si care folosesc cadrul legal existent pentru a obtine o reesalonare pe baza unui contract, platind dobanzi sau alte taxe comisioane si penalitati, situatie care exista in orice economie de piata. "Pozitia mea a ramas neschimbata cu privire la cei care folosesc cu rea intentie alte metode decat cele legale pentru a obtine reesalonari, amanari la plata datoriilor pe care le au catre stat, catre creditori, banci", a spus Stolojan. "De aceea, spun ca domnul Ciuvica amesteca cu buna stiina borcanele. Ciuvica nu doreste sa faca diferenta intre reaua intentie si buna intentie cand se fac reesalonari pe baza unor contracte", a spus Stolojan. El a mentionat ca nu este implicat in gestiunea firmei Pavcrib Clabucet Sosire SRL, la care Ciuvica se referise in comunicatul sau. "Asociatii sunt cei doi copii ai mei si administratorul firmei. Administratorul a obtinut, in 2002, o amanare la plata unor datorii catre stat, in baza unui contract cu organele de stat. Datoriile, care reprezentau o suma relativ mica, au fost integral achitate la data si in conditiile stabilite prin contract. Firma este acum la zi cu toate platile", a spus Stolojan. El a precizat ca nu vrea sa comenteze intentiile lui Mugur Ciuvica si i-a urat acestuia succes in activitatea "utila" pe care o desfasoara alaturi de GIP. (Mediafax)
Maior Cornel Ioan Glodean - declarat dezertor fde catre Guvernul Nastase in timpul concediului pt ingrijirea fiicelor gemene si condamnat la 4 ani de inchisoare pt dezertare la comanda Premierului Tariceanu Basescu, Comandantul suprem al fortelor armate tace si aproba tacit aceste abuzuri si coruptia contra copiilor ----------------------- Coruptie la Consilul Europei si la CEDO impotriva interesului superior al copilului Politia franceza actioneaza la Strasburg ca junta birmaneza pentru a reprima denuntarea pasnica in fata Consiliului Europei, pe durata sesiunii APCE (1-5 oct.2007), a coruptiei la Consiliul Europei si la CEDO impotriva copiilor. APCE refuza sa deschida o ancheta parlamentara si ascunde coruperea CEDO si a Consiliului Europei de catre Guvernul Romaniei. APCE refuza sa aplice Conventia penala a Consiliului Europei (CE) privind coruptia. Sunt maiorul Cornel Ioan GLODEAN, mentinut de patru ani in situatia de dezertare de catre comandantul suprem al fortelor armate, Presedintele Basescu si Premierul Tariceanu care a mintit in repetate randuri CE. Am fost declarat dezertor la data de 08 aprilie 2004, in timpul concediului pentru ingrijirea copiilor pana la doi ani, concediu parental care mi-a fost aprobat in baza art.27 § 2 a Cartei sociale europene revizuite a CE. Europei pentru a-mi creste fiicele gemene la Strasbourg unde sotia mea, Cecilia Adina GLODEAN, lucreaza ca functionar international la CEDO de 6 ani (din ianuarie 2002). Sotia mea nu a avut concediu parental pt ca Consilul Europei nu respecta drepturile sociale ale propriului sau personal si nu aplica personalului sau nici una din conventiile sale. In aceeasi zi de 08.04.2007, Guvernul Romaniei (Nastase) a depus la CE un raport mincions privind aplicarea de catre Romania a Cartei sociale europene revizuite. In aprilie 2005, Guvernul Romaniei (Tariceanu) a corupt Comitetul European al Drepturilor Sociale (CEDS) al CE care controleaza aplicarea Cartei sociale revizuite. Concluziile CEDS referitoare la aplicarea de catre Romania a art.27§2 a Cartei soc. rev., publicate din aprilie 2005 pe situl Internet al CE sunt in contradictie flagranta cu Carta sociala revizuita precum si cu concluziile anterioare (2003), dar CEDS a declarat situatia din Romania CONFORMA cu Carta soc.rev. Premierul Tariceanu a mintit in data de 11.04.2006, ascunzand in comunicatele sale oficiale ca am denuntat coruperea CEDS de catre Guvernul Romaniei si faptul ca concediul meu a fost aprobat in baza Cartei soc.rev. Dar ce este mai grav este ca in minciunile lui a contrazis si pozitia Guvernului Romaniei asa cum apare in Decizia Curtii Constitutionale nr.90/10.02.2005, si care arata ca articolul de lege invocat de Tariceanu a fost abrogat din anul 2000. Justitia romana, instantele civile si penale, la comanda politica si influentate de comunicatele de presa mincinoase ale Guvernului Tariceanu din data de 11.04.2006, data la care am denuntat public in plenul APCE in prezenta Premierului roman coruperea CE de catre Guvernul Romaniei, refuza sa recunoasca ca am avut concediu parental aprobat in baza Cartei soc.rev.care,asa cum se arata in documentele prin care mi s-a aprobat acest concediu la sfarsitul anului 2003, este un tratat international intrat in vigoare in Romania in 1999 si, conform Constitutiei Romaniei (art.9 si 11) are prioritate in dreptul intern, modificand orice dispozitie contrara. Dupa comunicatele mincinoase ale Premierului Tariceanu din 11.04.2006, am fost condamnat la patru ani de inchisoare fara ca sa mi se comunice motivele deciziei si nici numele avocatului din oficiu. Statul roman a facut presiuni asupra managementului CEDO si CE pentru ca acestia sa o escrocheze pe sotia mea si sa o terorizeze psihologic pt ca Guvernul Romaniei sa poata continua opera inceputa de Procurorul General al Romaniei Joita Tanase, pe care Presedintele Iliescu l-a trimis la Strasbourg ca sa "stranga relatiile" cu personalul roman de la CEDO si sa infiltreze agentii statului roman. Un rol foarte important l-a avut si judecatorul national la CEDO, Corneliu Birsan, impotriva caruia exista probe ca si-a incalcat juramantul (datoria de onoare, independenta si impartialitate) s dar pe care CEDO nu vrea sa le ancheteze. Basescu si Tariceanu nu numai ca sunt solidari in coruperea CE si CEDO, dar sunt solidari si in mentinerea lui Birsan pe primul loc pe lista de 3 judecatori dintre care maine si poimaine (2-3 oct.2007), APCE va alege judecatorul national. La sfarsitul anului 2005, Basescu a promovat-o pe sotia lui Birsan, sefa Sectiei de Contencios administrativ a ICCJ si de atunci doamna Birsan are "grija" de dosarele mele de contencios administrativ. Mai multe detalii vor afla ziaristii care vor veni la Strasbourg sa ma sustina in deschiderea unei anchete de catre APCE. Vor afla si cum protejatii Guvernului Romaniei obtin contracte permanente de munca la CEDO prin aranjamente iar sotia mea care a fost singura care a castigat concursul pt un post permanent de secretara romanca la CEDO in 2004 este platita in baza unui contract ilegal si fara nr de inregistrare. Probele privind faptele penale ale managementului CE si CEDO impotriva mea si a sotiei mele nu pot fi anchetate decat de catre APCE din cauza imunitatii diplomatice a inaltilor fucntionari care au escrocat-o pe sotia mea. Veniti la Strasburg si veti afla cum CEDO si CE au devenit referinta in materie de coruptie. Asa cum familia mea este abuzata de 4 ani de statul roman cu complicitatea CE si CEDO, asa au fost si vor fi abuzati mii de cetateni ai Romaniei care isi pun speranta in CEDO si care isi imagineaza CEDO ca pe o institutie incoruptibila. Sotia mea a facut greva foamei peste 30 de zile in aprilie-mai 2007 si a solicitat APCE deschiderea unei anchete. In Romania anului 2007, cand Romania este membra a UE si monitorizata privind clauza de salvgardare pt jusitie, un functionar international CEDO de nationalitate romana poate sa moara in greva foamei, iar un maior al armatei romane poate sa-i dea in cap Premierului roman cu manifeste, nimeni nu misca un deget pt a face dreptate acestei familii care nu a vrut decat sa-si creasca fiicele gemene. Iar Basescu indrazneste sa spuna ca fiecare romanca ar trebui sa nasca doi copii... UE cunoaste situatia noastra. La fel si Presedintele Frantei fara a carui acord politia nu ar fi putut sa ma abuzeze astazi fara sa se legitimeze, fara sa-mi dea o dovada pt miile de manifeste confiscate si sa ma perchizitioneze in public pt a ma umili si pt a verifica daca nu am un reportofon ca sa-i inregistrez. Eu si sotia mea suntem hartuiti la Strasburg de autoritatile franceze, pt ca cea mai mare parte a demnitarilor si a inaltilor functionari corupti ai CE care au escrocat-o pe sotia mea si care au mintit pt Guvernul Romaniei (vezi Concluziile CEDS pe 2005) sunt francezi. ctp@gandul.info; adrian.ursu@gandul.info; marius.nitu@gandul.info; cristina.modreanu@gandul.info; bogdan.chirieac@gandul.info; lelia.munteanu@gandul.info; crisan.andreescu@gandul.info; gheorghi ta.ion@gandul.info; rod ica.ciobanu@gandul.info; adrian.cercelescu@gandul .info; andreea.bratosin@gandul.info; elena.crist ian@gandul.info; gabriela.stefan@gandul.info; cr istina.modreanu@gandul.info; melania.vergu@gandul .info; adrian.macarie@gandul.info; cosmina.noagh ea@mpg.ro; sorin.kosz@mpg.ro; nicolae.butac@gand ul.info; flori.serbanescu@gandul.info; mirela.op rea@mpg.ro; clarisa.rosu@gandul.info; redactia@gandul.info; Ziarul Gândul este editat de societatea „Crucisatorul“ SA Actionari Publimedia 68%, Cristian Tudor Popescu 14%, Adrian Ursu 6%, Bogdan Chirieac 6%, Lelia Munteanu 6% Redactia Piata Presei Libere nr. 1, Corp A3-A4, Sector 1 Bucuresti Tel: (021) 205 31 25; 205 31 28 Fax: (021) 205 31 88 Email: redactia@gandul.info www.gandul.info Departament publicitate Tel: (021) 205 31 60; 205 31 63 Fax: (021) 317 88 95 Email: publicitate@gandul.info Coruptie la Consilul Europei si la CEDO impotriva interesului superior al copilului Politia franceza actioneaza la Strasburg ca junta birmaneza pentru a reprima denuntarea pasnica in fata Consiliului Europei, pe durata sesiunii APCE (1-5 oct.2007), a coruptiei la Consiliul Europei si la CEDO impotriva copiilor. APCE refuza sa deschida o ancheta parlamentara si ascunde coruperea CEDO si a Consiliului Europei de catre Guvernul Romaniei. APCE refuza sa aplice Conventia penala a Consiliului Europei (CE) privind coruptia. Sunt maiorul Cornel Ioan GLODEAN, mentinut de patru ani in situatia de dezertare de catre comandantul suprem al fortelor armate, Presedintele Basescu si Premierul Tariceanu care a mintit in repetate randuri CE. Am fost declarat dezertor la data de 08 aprilie 2004, in timpul concediului pentru ingrijirea copiilor pana la doi ani, concediu parental care mi-a fost aprobat in baza art.27 § 2 a Cartei sociale europene revizuite a CE. Europei pentru a-mi creste fiicele gemene la Strasbourg unde sotia mea, Cecilia Adina GLODEAN, lucreaza ca functionar international la CEDO de 6 ani (din ianuarie 2002). Sotia mea nu a avut concediu parental pt ca Consilul Europei nu respecta drepturile sociale ale propriului sau personal si nu aplica personalului sau nici una din conventiile sale. In aceeasi zi de 08.04.2007, Guvernul Romaniei (Nastase) a depus la CE un raport mincions privind aplicarea de catre Romania a Cartei sociale europene revizuite. In aprilie 2005, Guvernul Romaniei (Tariceanu) a corupt Comitetul European al Drepturilor Sociale (CEDS) al CE care controleaza aplicarea Cartei sociale revizuite. Concluziile CEDS referitoare la aplicarea de catre Romania a art.27§2 a Cartei soc. rev., publicate din aprilie 2005 pe situl Internet al CE sunt in contradictie flagranta cu Carta sociala revizuita precum si cu concluziile anterioare (2003), dar CEDS a declarat situatia din Romania CONFORMA cu Carta soc.rev. Premierul Tariceanu a mintit in data de 11.04.2006, ascunzand in comunicatele sale oficiale ca am denuntat coruperea CEDS de catre Guvernul Romaniei si faptul ca concediul meu a fost aprobat in baza Cartei soc.rev. Dar ce este mai grav este ca in minciunile lui a contrazis si pozitia Guvernului Romaniei asa cum apare in Decizia Curtii Constitutionale nr.90/10.02.2005, si care arata ca articolul de lege invocat de Tariceanu a fost abrogat din anul 2000. Justitia romana, instantele civile si penale, la comanda politica si influentate de comunicatele de presa mincinoase ale Guvernului Tariceanu din data de 11.04.2006, data la care am denuntat public in plenul APCE in prezenta Premierului roman coruperea CE de catre Guvernul Romaniei, refuza sa recunoasca ca am avut concediu parental aprobat in baza Cartei soc.rev.care,asa cum se arata in documentele prin care mi s-a aprobat acest concediu la sfarsitul anului 2003, este un tratat international intrat in vigoare in Romania in 1999 si, conform Constitutiei Romaniei (art.9 si 11) are prioritate in dreptul intern, modificand orice dispozitie contrara. Dupa comunicatele mincinoase ale Premierului Tariceanu din 11.04.2006, am fost condamnat la patru ani de inchisoare fara ca sa mi se comunice motivele deciziei si nici numele avocatului din oficiu. Statul roman a facut presiuni asupra managementului CEDO si CE pentru ca acestia sa o escrocheze pe sotia mea si sa o terorizeze psihologic pt ca Guvernul Romaniei sa poata continua opera inceputa de Procurorul General al Romaniei Joita Tanase, pe care Presedintele Iliescu l-a trimis la Strasbourg ca sa "stranga relatiile" cu personalul roman de la CEDO si sa infiltreze agentii statului roman. Un rol foarte important l-a avut si judecatorul national la CEDO, Corneliu Birsan, impotriva caruia exista probe ca si-a incalcat juramantul (datoria de onoare, independenta si impartialitate) s dar pe care CEDO nu vrea sa le ancheteze. Basescu si Tariceanu nu numai ca sunt solidari in coruperea CE si CEDO, dar sunt solidari si in mentinerea lui Birsan pe primul loc pe lista de 3 judecatori dintre care maine si poimaine (2-3 oct.2007), APCE va alege judecatorul national. La sfarsitul anului 2005, Basescu a promovat-o pe sotia lui Birsan, sefa Sectiei de Contencios administrativ a ICCJ si de atunci doamna Birsan are "grija" de dosarele mele de contencios administrativ. Mai multe detalii vor afla ziaristii care vor veni la Strasbourg sa ma sustina in deschiderea unei anchete de catre APCE. Vor afla si cum protejatii Guvernului Romaniei obtin contracte permanente de munca la CEDO prin aranjamente iar sotia mea care a fost singura care a castigat concursul pt un post permanent de secretara romanca la CEDO in 2004 este platita in baza unui contract ilegal si fara nr de inregistrare. Probele privind faptele penale ale managementului CE si CEDO impotriva mea si a sotiei mele nu pot fi anchetate decat de catre APCE din cauza imunitatii diplomatice a inaltilor fucntionari care au escrocat-o pe sotia mea. Veniti la Strasburg si veti afla cum CEDO si CE au devenit referinta in materie de coruptie. Asa cum familia mea este abuzata de 4 ani de statul roman cu complicitatea CE si CEDO, asa au fost si vor fi abuzati mii de cetateni ai Romaniei care isi pun speranta in CEDO si care isi imagineaza CEDO ca pe o institutie incoruptibila. Sotia mea a facut greva foamei peste 30 de zile in aprilie-mai 2007 si a solicitat APCE deschiderea unei anchete. In Romania anului 2007, cand Romania este membra a UE si monitorizata privind clauza de salvgardare pt jusitie, un functionar international CEDO de nationalitate romana poate sa moara in greva foamei, iar un maior al armatei romane poate sa-i dea in cap Premierului roman cu manifeste, nimeni nu misca un deget pt a face dreptate acestei familii care nu a vrut decat sa-si creasca fiicele gemene. Iar Basescu indrazneste sa spuna ca fiecare romanca ar trebui sa nasca doi copii... UE cunoaste situatia noastra. La fel si Presedintele Frantei fara a carui acord politia nu ar fi putut sa ma abuzeze astazi fara sa se legitimeze, fara sa-mi dea o dovada pt miile de manifeste confiscate si sa ma perchizitioneze in public pt a ma umili si pt a verifica daca nu am un reportofon ca sa-i inregistrez. Eu si sotia mea suntem hartuiti la Strasburg de autoritatile franceze, pt ca cea mai mare parte a demnitarilor si a inaltilor functionari corupti ai CE care au escrocat-o pe sotia mea si care au mintit pt Guvernul Romaniei (vezi Concluziile CEDS pe 2005) sunt francezi. Este trist faptul ca doar Rusia, prin vocea Presedintelui Putin, a criticat CEDO ca fiind o curte politica. Si mai trist e faptul ca CEDO e o curte foarte corupta, unde nu numai ca guvernele isi trimit judecatorul national care le este favorabil dar isi infiltreaza si agentii. Sigur cateva dosare sunt rezolvate ca sa se mentina credibilitatea CEDO. Dar sunt numai cateva si acelea dupa ce au fost tinute la sertar ani de zile. Veniti la Strasburg sa aflati cum a fost posibil sa degenereze intr-o asemenea masura CE si CEDO.
Lista lui Sîntion
• Abraham Pavel – chestor-şef, preşedinte al Agenţiei Naţionale Antidrog
• Alexandru Corneliu – chestor principal, director general al DGAERI, din cadrul MIRA
• Andreescu Anghel (fost Ologu) – chestor general, şef al Departamentului Ordine şi Siguranţă Publică
• Antonescu Olimpiodor – general de brigadă, prim-adjunct al Jandarmeriei Române şi şef de stat major
• Baci Cristian Constantin – chestor, director general al Direcţiei Juridice din cadrul MIRA
• Băcanu Mircea Ion – chestor, director general adjunct al DGAERI din cadrul MIRA
• Berechet Nicolae – chestor general, secretar general în cadrul MIRA
• Bontic Neculai – general de brigadă, Jandarmeria Română, adjunct inspector general UM 0251 Bucureşti
• Crînguş Ion – general de brigadă, Jandarmeria Română, UM 0281 Bucureşti
• Dan Mihai Marius – chestor principal, director general al Direcţiei Generale Medicale din cadrul MIRA
• Drăgoi Vasile – chestor, director general al Oficiului Român pentru Imigrări din cadrul MIRA
• Dumitrescu Doru – chestor, director general adjunct al Corpului de Control al Ministrului MIRA
• Dîrnă Constantin – chestor principal, prim-adjunct al directorului general al DGIPI
• Dincă Valeriu – comisar-şef, director al Diviziunii Protecţie din carul DGIPI
• Dinculescu Nicolae – chestor, secretar general adjunct în cadrul MIRA
• Fătuloiu Dan Valentin – fost şef al IGPR
• Făinişi Cristian – comisar-şef, director general adjunct al Direcţiei Generale Management Resurse Umane
• Fuică Lucian – chestor, director general al Agenţiei Naţionale Antidrog
• Georgescu Ionel – comisar-şef, director general adjunct al Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul MIRA
• Grigoroiu Marian Valentin – comisar-şef, director al Centrului de Psihologie MIRA
• Manoloiu Constantin – chestor, director general al Corpului de Control al Ministrului MIRA
• Mircea Alexandru – chestor, secretar general adjunct în cadrul MIRA
• Motoc Vasile – chestor, IGPFR
• Niţă Gabriel – chestor principal, adjunct al şefului Departamentului Ordine şi Siguranţă Publică
• Pătraşcu Iliuţă – comisar-şef, director general adjunct al Corpului de Control al Ministrului MIRA
• Păun Irinel – director general al Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul MIRA
• Pop Nelu – chestor principal, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, inspector general
• Popescu Marcel – chestor, preşedintele Clubului Sportiv Dinamo Bucureşti
• Tudor Dănuţ – chestor, director general al Secretariatului General al MIRA
• Silion Costică – inspector general, şef al Jandarmeriei Române, UM 0351
• Vizitiu Petrică Constantin – chestor, director general Direcţia Generală Management Resurse Umane
• Voicu Costică – rectorul Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza"
5 Noiembrie 2007
TRAIAN BASESCU: "Va puteti imagina un popor furios la alegeri?!"
Invitat in redactia "Evenimentului Zilei" pentru un interviu "2+1", presedintele Romaniei explica de ce a organizat referendumul in ziua alegerilor europene, la ce e bun sistemul uninominal majoritar in doua tururi si ce efecte va avea acesta. VIDEO.
Mircea Marian: Faceti una dintre baile dumneavoastra de multime si va opreste un cetatean care va pune urmatoarea intrebare: �De ce ar trebui eu sa ma deranjez sa votez la referendumul acesta pentru votul uninominal�?
Traian Basescu: Pentru un motiv simplu. Este singura solutie sa mai reformam clasa politica. Ea s-a demonstrat a fi incapabila sa se reformeze. Nu e numai situatia Romaniei, multe dintre tarile foste comuniste au aceasta problema: incapacitatea partidelor care au asigurat tranzitia de a se autoreforma.
M.M.: De ce ati ales un sistem aplicat doar in Franta si nu varianta anglo-saxona - �invingatorul ia totul�?
Trebuie sa precizez ca nu consider ca aceasta varianta, majoritar in doua tururi, este ideala si ca poate rezolva toate problemele pe care le avem. In schimb, in raport cu realitatea noastra, este singura solutie de a creste calitatea clasei politice, pentru a incheia democratia de tranzitie. Nu toti oamenii politici sunt de condamnat, asta a produs clasa politica in 17 ani. Trebuie sa trecem insa la democratia adevarata. Orice jumatate de masura perpetueaza sistemul clientelar din partide. De aceea sunt un critic fara rezerve al solutiei domnului Pirvulescu.
M.M.: De ce credeti ca aceasta varianta ii lasa pe �listaci�, ca sa va citez, sa intre in parlament si este doar o pacaleala?
Nu atingem obiectivul principal, reformarea clasei politice. Sistemul este inexistent in Europa, a pornit de la cel german si a ajuns la o solutie negociata cu partidele. Nu asigura nici macar legitimitate parlamentarilor, pentru ca unii vor fi alesi cu 15a din voturi, iar altii, de pe lista de rezerva care nu va fi votata. Pentru mine important este ca fiecare membru al parlamentului sa fie legitim.
Ioana Lupea: Dar PD a sustinut acest compromis, inclusiv solutia listei de rezerva la care se apeleaza doar in cazul exceptional in care mandatele nu sunt toate ocupate.
Nu voi lasa totul pe partide, voi lua si la mine ce-i de luat. Eu am spus ca voi lasa partidelor libertatea ca prin negociere sa gaseasca o formula. Iar legea pe care guvernul si-a asumat raspunderea este rezultatul acestui compromis. N-a ramas in forma pe care a propus-o domnul Pirvulescu, a ajuns un monstru. Eu cred ca domnul Pirvulescu este mai indragostit de ideea ca el a promovat-o decat de rezultat. Putea sa se delimiteze, sa spuna ca nu mai seamana cu ceea ce a propus. Daca parlamentul inainta la promulgare la vreme proiectul initial, nu era nimic de obiectat. Nu scuz PD. Nu am convingerea ca PD a fost un mare sustinator al votului uninominal pana la momentul in care eu am cerut referendumul.
I.L.: O veti retrimite la parlament spre reexaminare?
M-ar onora daca nu m-ati suspecta ca sunt doar un politician care gandeste de
pe-o zi pe alta. Legea este proasta si va genera urmatoarea situatie. Eu stiu ca vin alegerile prezidentiale si, inainte de acestea, alegerile parlamentare. Sa presupunem ca nu faceam referendumul, iar alegerile se organizau dupa legea pe care si-a asumat guvernul raspunderea. Va imaginati care ar fi fost pozitia mea daca romanii regaseau aceleasi figuri in parlament? Mergeam eu in campanie si le spuneam oamenilor ca primul meu obiectiv, primenirea clasei politice, s-a prabusit? Ma duceam la cateva luni dupa parlamentare, la prezidentiale, iar ei imi spuneau �Esti tu amabil, domnule presedinte, sa te uiti pe componenta parlamentului�?
I.L.: Dar ce veti face totusi cu legea �Pirvulescu�? O trimiteti Curtii Constitutionale? Parlamentului?
Pana la referendum nu o promulg. Exista posibilitatea sa o trimit la Curtea Constitutionala mai intai, daca nu vreau sa o dau pe mana parlamentului, probabil ca asa se va intampla. Si daca se va constata ca este un proiect constitutional, o voi trimite la parlament inapoi. Atentie, sa nu ma suspecteze nimeni de naivitate. Stiu ce risc imi asum trimitand legea votului mixt inapoi la parlament: sa nu mai iasa niciodata. Dar asa cum si-a asumat guvernul raspunderea pe ea este incompleta si nefunctionala, pentru ca nu sunt delimitate colegiile electorale.
M.M.: Ati spus ca, daca referendumul va fi invalidat, il veti repeta.
Eu am vizat altceva: faptul ca, din punct de vedere al organizarii, se incearca sicanarea si, daca voi constata ca este un numar foarte aproape de numarul de validare, va conta faptul ca guvernul a vrut sa aiba cate doua sectii, sa-l plimbe pe om dintr-un loc in altul. Daca voi constata ca prezenta la vot a fost afectata de sicanele guvernului, exista posibilitatea sa refac referendumul.
I.L.: Dar chiar daca referendumul va fi validat, elaborarea Codului Electoral pe sistemul majoritar in doua tururi ajunge tot la parlament.
Parlamentul poate sa faca ce vrea el, dar costul politic va fi enorm. Nu stiu daca va puteti imagina un popor furios pentru ca nu s-a tinut cont de vointa lui. Furios nu pe strada, ci la alegeri. Cred ca va fi dramatic. Partidele politice vor fi pulverizate pe o lunga perioada de timp, prin votul de la urmatoarele alegeri.
--------------------------------------------------------------------------------
Efectele sistemului �Basescu�
�Vor intra doua partide mari, poate trei�
I.L.: Cum credeti ca va arata ca structura politica viitorul parlament dupa votul majoritar in doua tururi?
Cu doua partide mari, poate trei, si depinde ce va scrie in lege...
M.M.: Cu sau fara prag electoral?
Cred ca fara prag electoral. Cred ca si UDMR, si rromilor le da sansa sa intre in numar mai mare, daca se vor organiza. Este nepermis ca, dupa ce a fost votat in colegiu cu 51a, sa nu intre in parlament din cauza pragului.
I.L.: Dar UDMR nu va mai avea numarul de mandate pe care-l are acum. E de asteptat in colegiile cu populatie mixta candidatii romani sa faca aliante impotriva candidatului UDMR.
Face parte din jocul politic permis intr-un astfel de sistem electoral. Este insa greu de crezut ca partidele mari, cele care au sanse sa ia cele mai multe voturi - si ma refer la PD, PSD si PNL - vor ajunge la intelegeri. Pana cand vor capata experienta in asa fel incat sa faca intelegeri se vor bate pentru fiecare colegiu.
I.L.: Le-ati explicat oamenilor ca sistemul majoritar in doua tururi este ca alegerile pentru primar. Analizele arata ca si pentru functia de primar oamenii voteaza in primul rand partidul. Conteaza mai putin compenenta, onestitatea...
Da, dar sa va uitati daca un primar care s-a compromis
intr-un mandat daca a mai fost votat pentru un al doilea. Este o modalitate care-ti garanteaza un control periodic asupra alesului. Dar v-as da un exemplu care va contrazice: alegerile pentru Primaria Capitalei din 2000. Sorin Oprescu a luat in primul tur 44a, pe votul partidului, si eu in jur de 16a, in conditiile in care partidul meu avea cateva procente in Bucuresti. Am intrat in turul al doilea si am castigat alegerile.
I.L.: Pot sa va dau o multime de contraexemple.
Va mai dau eu unul, alegerile prezidentiale din 2004
I.L.: Atunci cand ati spus vai de acest popor care trebuie sa aleaga intre doi fosti comunisti.
Era o apreciere sincera, dar doream sa pun in evidenta ca nu toti fostii comunisti au ramas inghetati, unii au avut capacitatea sa se transforme. Dar revenind la chestiunea asta: fara indoiala partidul este important in suportul lui pentru un candidat, dar in mod cel putin egal alegatorul are sansa sa spuna �Da, domnule presedinte al Partidului Democrat, sunt un votant al PD, dar mi-ai trimis un ticalos pe care, de data asta, nu ti-l voi vota�. Partidele vor cauta oameni de calitate, recunoscuti, si mai ales oameni ai locului. Nu mai merge sa-l iei de la Tulcea si, pentru ca-i client politic, sa-l trimiti la Satu-Mare. Nu-ti ia nici trei voturi, va functiona orgoliul local. Dar, in acelasi timp, responsabilitatea nu va mai apartine numai candidatului, ci se imparte si electoratului.
M.M.: Dar credeti ca Viorel Hrebenciuc si Ion Iliescu, dinozaurii PSD, intra sau nu intra in parlament pe sistemul dv.?
Eu cred ca nu intra. Se vor uita de zece ori sa-si aleaga colegiul electoral in care sa candideze. Vor alege sa candideze in colegii in care mizeaza pe oamenii mai saraci si mai putin informati.
--------------------------------------------------------------------------------
MINISTRII IN JUSTITIE
�Daca ordonanta va fi declarata neconstitutionala, lucrez direct pe articolul din Constitutie�
M.M.: Ati vazut modificarile aduse de Camera Deputatilor, in unanimitate, la Codul Penal si Codul de Procedura Penala...
Un dezastru, si nu exista scuze nici pentru PD, nici pentru PNL, nici pentru PSD, pentru nimeni. Acum sunt pe corabia care se scufunda, din punct de vedere al imaginii, si dau declaratii, imi trimit scrisori. Dupa ce au votat modificarile, vor sa se acopere.
M.M.: Nu o promulgati...
Sigur ca nu. Iar clasa politica trebuie sa stie ca, daca nu va corecta ce a facut, va fi sanctionata cu o duritate extrema de electorat. Pentru ca asta este imaginea unei clase politice care protejeaza hotia. Daca indraznesc s-o mai voteze asa cum au votat-o, vor fi consecinte greu de imaginat. Eu nu voi tacea.
M.M.: Dar nu e cam dur sa-l faceti pe ministrul justitiei �tanar mafiot obraznic�?
Nu-i mult deloc.
I.L. Dar credeti ca oamenii se asteapta de la presedinte sa foloseasca un asemenea limbaj?
Daca da sau nu, nu stiu, dar sa spun ce stiu si ce cred despre un ministru pot sa o fac.
I.L.: Ce surprize va avea Ludovic Orban. Stiti ceva ce el nu stie?
Eu cred ca stiu putin din ce stie Orban.
I.L.: Va avea probleme?
Daca va referiti la probleme cu justitia, raspunsul este Dumnezeu stie. Dar el stie sigur daca va avea probleme sau nu cu justitia.
I.L.: Adica stiu Dumnezeu, Orban si dumneavoastra?
Sunt mai multi deja care stiu, nu numai eu, Orban si Dumnezeu.
M.M.: La ora actuala nu avem nicio legislatie cu privire la fostii ministri pentru care DNA-ul cere inceperea urmaririi penale...
Da. Este un gol legislativ. Daca v-ati uitat pe expunerea de motive a ordonantei pe care a emis-o guvernul cu ministrii, la primul paragraf scria �avand in vedere ca este un gol legislativ cu privire la fostii ministri� si exact de fostii ministri nu spun nimic. Ei i-au protejat pe actualii.
M.M.: De la CSM nu v-a venit comisia de avizare pentru cercetarea ministrilor.
A venit, dar n-am semnat decretul fiindca ordonanta a fost atacata de Avocatul Poporului la Curtea Constitutionala si n-avea rost sa emit decretele fara sa stiu daca acea lege e constitutionala sau nu. Daca se va stabili ca e constitutionala, voi numi imediat comisia. Daca se va stabili ca e neconstitutionala, voi uza direct de prevederile Constitutiei. Nu ma poate obliga nimeni ca, in lipsa legii, sa nu aplic Constitutia. Daca ordonanta va fi declarata neconstitutionala, lucrez direct pe articolul din Constitutie, pentru ca atunci e vid legislativ.
I.L.: Veti aproba urmarirea penala fara avizul unei comisii?
Fara, in conditiile in care nu exista lege.
I.L.: Putem vorbi, in acest moment, de un esec al luptei anticoruptie?
Nu. Eu am aceasta prioritate, o materializez asa cum pot, adica incurajand justitia sa-si faca treaba. Cat timp sunt in viata, nu ma opresc si voi continua sa protejez justitia de abuzurile politicului.
--------------------------------------------------------------------------------
DOSARE
Judecatorii sa dea explicatii publicului
M.M.: Oamenii vor avea sentimentul unui succes cand vom avea un demnitar, condamnat definitiv.
Este ce mi-as dori si eu, o hotarare definitiva a judecatorilor. Vinovatul sa mearga in puscarie, celui nevinovat sa i se ceara scuze. Dar nu suntem intr-o dictatura, nimeni nu-si poate permite sa dea termene justitiei. Infractiunile la nivel inalt nu-s simple. Pe de alta parte, nu pot sa nu ma intreb cum de sunt atatea erori de procedura numai in marile dosare. Greseste procurorul? E prea exigent judecatorul? Aici e ceva. Stiti ce este in neregula, si o spun ca profan, fara sa fiu neaparat critic. De ce trebuie sa stea un dosar un an si, dupa un an, un judecator sa-l trimita inapoi la procuror cu surle si trambite? De ce nu de la primul termen, de la al doilea? De ce il tin un an si apoi il trimit la alta Curte? Sunt niste lucruri care trebuie explicate chiar si de judecatorii inamovibili. Macar publicului care vrea sa stie ca se poate bizui pe justitie.
--------------------------------------------------------------------------------
CE SPUNE DESPRE...
--------------------------------------------------------------------------------
Oamenii PD
�Videanu merge pe jos prea putin�
M.M.: Toata lumea spune ca organizati referendum pentru a sustine PD in campania pentru euroalegeri, in care nu sunt in stare sa mearga singuri.
Primul meu obiectiv este sa-mi respect cuvantul, am promis acest referendum si in campania pentru referendumul meu. Si daca tot era zi de alegeri, de ce sa se plimbe oamenii de doua ori? E un argument. Sunt constient de faptul ca referendumul poate fi valorificat de PD mai mult decat de orice alt partid. Si, sa fiu cinstit, nu ma deranjeaza. Puteti sa-mi spuneti cum ar fi aratat campania mea fara PD, la referendumul pentru suspendarea presedintelui?
M.M.: Am gasit pe lista PD pentru euroalegeri un cetatean despre care nu sunt referiri pe internet. Va merge in Parlamentul European si nu stiu cine este.
Toate partidele au fost prudente in a trimite oameni cunoscuti. Nimeni nu si-a dorit candidati controversati, criticabili. In astfel de situatii nu exista decat alternativa de a veni cu politicieni cu mai putina notorietate. Obiectivul PD la alcatuirea listei a fost sa fie reprezentate toate euroregiunile.
M.M.: Dar cei de la PD gasesc oameni sa-si aduca pentru votul uninominal?
Nu ma suspectati ca vreau sa-i fac vreun rau PD. Dar nevoia de a schimba clasa politica este atat de mare incat aici nici macar PD-ul nu a putut gasi un compromis cu mine.
M.M.: Nu erau niste fani ai sistemului...
N-am auzit aceasta dezbatere cat timp am fost presedintele PD. Vor avea probleme si vor avea toate partidele. Strategia sa-si tina partidele inchise si sa vaneze cate un vot, cate un deputat, isi va arata roadele, n-au oameni. Va trebui ca in perioada imediat urmatoare toate partidele inclusiv PD sa permita intrarea in interiorul lor a unor oameni valorosi.
M.M.: Cum vi se pare Bucurestiul?
Cred ca as fi fost in aceeasi belea ca si Videanu, Cu o singura deosebire, eu as fi vorbit mult mai mult cu bucurestenii. Incepusem niste proiecte, le-am facut in conditiile din mandatul meu de primar general. Dar stiam ca urmeaza etapa proiectelor mari, era inevitabila. Videanu ar fi scapat de o mare problema in ceea ce priveste circulatia, daca guvernul Nastase nu anula o parte din creditul BEI. I-am spus ca, in 2007, 2008, nu vom mai putea circula in Bucuresti. Studiile japonezilor aratau ca nu mai exista capacitate de preluare la orele de varf daca nu inchidem inelul principal de circulatie. Marea problema a lui Videanu nu este ca face ce trebuie, ci ca vorbeste prea putin si modul cum vorbeste il face dificil de inteles si de agreat. Si mai are o problema: merge pe jos mult prea putin prin Bucuresti.
I.L.: Ar castiga un al doilea mandat?
Are obligatia sa mai candideze o data. Eu, ca om politic, as fi neimpacat sa plec fluierat, stiind ca fac un lucru bun. Si mi-as spune: mai incerc o data, pentru ca vreau sa iau si roadele.
I.L.: Dar domnul Blaga ar fi un primar bun?
Trebuie evitat sa tot incepi. Ceea ce am inceput eu este un ciclu care nu-ti permite sa vii de fiecare data cu un nou primar. Cred ca cel mai bine pentru Bucuresti ar fi ca Videanu sa-si asume ce se intampla, sa explice mai bine si sa continue, pentru ca e singura varianta sa plece frumos din functie.
--------------------------------------------------------------------------------
TESTUL DE SINCERITATE
�PLD trebuie sa atraga cat mai mult din electoratul liberal�
I.L.: Stiti cumva, PD are un guvern din umbra?
Nu stiu sa aiba un guvern din umbra, dar orice partid ar fi bine sa aiba unul, chit ca-l declara sau nu... Eu sunt convins ca, daca as face un test si as cere un guvern din umbra, presupunand ca mi l-ar si da, nimeni n-ar avea. Dar ministru al justitiei va dau in scris ca exista.
M.M.: Macovei. Vreti sa se intoarca din Macedonia.
As vrea mult. Pentru ca era un om care nu facea compromisuri. Se pare ca in momentul acesta un astfel de om trebuie la Ministerul Justitiei. Ea putea spune mai mult decat spun eu, ca sef al statului. Ca ministru al justitiei avea indreptatirea sa spuna foarte multe despre justitie.
I.L.: La Externe, Ungureanu?
Sunt mai multe variante.
I.L.: Ati vorbit de un mare partid de dreapta
E un vis...
I.L.: O fuziune intre PD si PLD ar fi un pas? Vad rezerve si de o parte, si de alta.
E o constructie tactica. PLD trebuie sa atraga cat mai mult din electoratul liberal. Si PD-ul poate, dar legitimitatea nu poate veni decat de la un partid liberal. Trebuie valorificata tactic existenta unui partid liberal. In al doilea rand, este o optiune care nu tine strict de lideri, este necesar sa fie acceptata si de sutele de delegati din teritoriu.
Traian Basescu, fata in fata cu ziaristii care-i iau interviu
Discutia off the record de pe insula serpilor: Basescu povesteste cum a ajuns in politica, dupa ce i-a potolit pe docherii aflati in greva
Uninominalul presedintelui mai lasa in parlament doar PD, PSD si PNL
www.razvanvasiu.blogspot.com
Bucureştiul e un oraş mare, că de-aia e Capitala ţării. În afară de faptul că e mare, mai este şi murdar. Nesuferit de murdar, plin de praf, de cotarle şi zgomotos. Dezorganizat şi haotic, dificil de parcurs şi de înţeles. Cu oameni obişnuiţi să nu respecte nicio regulă. La această atitudine contribuie din plin „organul“ de ordine, adică miliţianul. Nu-i zic poliţist că s-ar supăra cei care poartă acest nume în Anglia sau Germania şi care se manifestă zilnic ca atare. Să-i zicem miliţian, aşa cum ne-am obişnuit. Sau caraliu, tablagiu, gabor. Este greu de crezut că nişte oameni care au în fişa postului asigurarea ordinii şi climatului de siguranţă pentru concetăţenii lor pot să se complacă, în asemenea hal, în a nu face nimic. Şi, pentru această „activitate“, primesc salarii sărite bine de nivelul mediu. Oricum, mai mari decât alte categorii de salariaţi, mai bine pregătiţi şi mai eficienţi. Ce (nu) face miliţianul bucureştean?
Miliţianul bucureştean se plimbă senin cu mapa sub braţ, printre borfaşii care vând telefoane mobile şi se face că nu-i vede. Periodic, se sumeţeşte la câte o babă care vinde brânză, dintr-o găleată aşezată direct pe trotuar. (Să vă mai spun că baba are cumpărători gârlă?). Asta este una dintre sarcinile de bază pe care le îndeplineşte miliţianul. Ce nu mai face miliţianul? El nu se află niciodată acolo unde este nevoie de el. Între timp, mai face grevă pentru sporurile neplătite la timp şi pentru banii de uniformă.
Miliţianul care se respectă nu intervine, în ruptul capului, atunci când se iscă un scandal. El nu intervine nici atunci când aude înjurături ca la uşa cortului în autobuz, troleibuz sau tramvai. Nici când şoferul de taxi claxonează un cetăţean care trece regulamentar strada. Nici când autoturismele blochează linia tramvaielor. Nici când izbucneşte o bătaie soră cu moartea. Pe străzi sunt jefuiţi oameni, sunt violate femei, sunt bătuţi sau omorâţi concetăţenii lor. Bărbaţii îşi bat nevestele şi copiii, până îi bagă în spitale. Bandele de şpringari şi şuţi de buzunare acţionează fără nicio reţinere prin toate zonele, din Primăverii până în ţigănie, în Zăbrăuţi. Se sparg case şi magazine. Circulaţia pe bulevardele şi pe străzile Capitalei este o tortură care poate fi evitată doar printr-un ţignal prelung de sirenă.
Concluzia este că, în general, miliţianul nu intervine niciodată, în nicio situaţie. Aşteaptă „opinia publică“ să reacţioneze. Aşa l-au învăţat superiorii, să provoace conştientizarea şi sensibilizarea cetăţenilor. Majoritatea dintre miliţieni stă în birouri şi participă la şedinţe operative. Superiorii lor sunt doctori în drept, în managementul situaţiilor de risc, în economia resurselor potenţiale, în siguranţa de la panoul central şi în alte discipline. Datorită acestor titluri academice şi a altor sarcini trasate de şeful cel mare, nu prea mai au habar de menirea lor în societate. Ei colaborează cu FBI, CIA, Scotland Yard, Interpol, n-au timp de borfaşi şi mardeiaşi. „Concep“ dări de seamă, comunicate ştiinţifice şi se prezintă conştiincioşi la întruniri internaţionale. Ar fi un mister cum de primesc paşaport nişte persoane care n-au probat cu nimic o existenţă reală, dacă n-ar fi ei înşişi cei care le eliberează.
De curâd am fost dotaţi cu un ministru nou, tânăr, viguros, capabil şi eficient. Cum era firesc, acest ministru nou, tânăr etc. a luat taurul de coarne imediat ce a preluat funcţia. Prima iniţiativă de ministru a fost să ţină o prelegere viitorilor miliţieni şi să-i pună în temă cu ce va să zică Spaţiul Schengen. Ăilalţi miliţieni, care trebuiau să iasă pe străzi, şi-au luat o pauză de gândire pentru apropiata excursie în spaţiul respectiv.
Afacerile familie Stolojan
Afacerea locativa a premierului Stolojan. Intr-un interviu acordat in urma cu cativa ani postului de radio BBC, Theodor Stolojan afirma, printre altele, ca epoca marilor potlogarii din Romania postdecembrista ar fi inceput in 1992. „(…)Asta este sansa mea, ca eu am plecat in 1992 din Romania, si sapte ani am lucrat in alta parte. Deci, in epoca marilor potlogarii din Romania eu am lipsit (…)“ - spunea Stolojan. Pentru cei care au trait in Romania ultimilor ani si au urmarit modul in care s-au nascut si dezvoltat capitalistii autohtoni, afirmatia lui Stolojan are valoarea unei „aiureli“ bine ticluite. Nu se poate ca finantistul Stolojan sa nu stie care este valoarea si statutul primului milion de lei (de dolari - la altii) pentru un afacerist. Ei bine, marea majoritate a multimiliardarilor romani de azi au facut „primul milion“ exact in perioada '90 - '92, aceasta in vreme ce BRCE (viitoarea Bancorex) facea „pierdut“ primul milion de dolari, potlogarie ramasa neelucidata pina in ziua de azi. Inainte de a lipsi din Romania, pentru cei „sapte ani“, Theodor Stolojan a fost, pe rand, ministru de finante, presedinte al Agentiei Romane pentru Privatizare si, in sfarsit, prim-ministru in a doua epoca Iliescu.
Afacerile familiei Stolojan, din anii 1991-1992, s-au concretizat in infiintarea a patru firme, basca o improprietarire cu un superb apartament de sapte camere in Aurel Vlaicu nr. 42-46. Locuinta i-a fost atribuita lui Stolojan de catre Secretariatul General al Guvernului (SGG) in 7 mai 1991, desi, la acea data, demnitarul mai avea un apartament in cartierul bucurestean Drumul Taberei, pe care, in 1995, l-a donat fiicei sale, Ada. La doua saptamani dupa ce a parasit functia de prim-ministru, Theodor Stolojan a cumparat apartamentul primit de la SGG, devenind astfel proprietar cu acte in regula pe doua apartamente din Capitala.
Escrocheria „Megapower“. Conform modei lansate in tranzitie, Stolojan si-a implicat in afaceri atat sotia, cat si cei doi copii. Astfel, prima afacere de anvergura in care a aparut numele Stolojan a fost „Megapower“, care, in esenta, s-a dovedit a fi o escrocherie de proportii facuta de cativa demnitari ai regimului Iliescu, in vremea guvernarilor Roman-Stolojan-Vacaroiu. Printre demnitarii implicati in afacere a fost insa si Theodor Stolojan. Implicarea acestuia s-a facut in calitate de ministru al finantelor, de prim-ministru, de tata si de sot. Reamintim ca, prin afacerea „Megapower“, statul roman a pierdut peste 11 milioane de dolari, bani care au umflat conturile unora dintre cei implicati.
Pe scurt, afacerea Megapower a pornit de la crearea unei societati mixte romano-americane, cu scopul declarat de a produce, prin utilizarea de inalta tehnologie, surse electronice de alimentare necesare unor domenii sensibile de activitate. Pe baza unei hotarari din 1990 a guvernului Roman, ministrul Stolojan a identificat si asigurat personal, printr-o nota semnata in 1991, atat sursa de finantare a afacerii cat si suma necesara. Era vorba despre un imprumut in valoare de 2,5 miliarde de lei (12,4 milioane dolari) de la Banca Romana pentru Dezvoltare, bani cu care a fost inzestrat IIRUC, partenerul roman, pentru a-i transfera peste Ocean. Nota amintita s-a facut dupa ce unul dintre initiatorii proiectului, Robert Deutsch, l-a vizitat personal pe ministrul Stolojan. Desi Stolojan a afirmat tot timpul ca n-a avut nici un interes in escrocheria Megapower, acelasi Robert Deutsch a infiintat in Romania anului 1991 un satelit al firmei Megapower in care si l-a luat drept asociat pe tanarul de 19 ani, Vlad Stolojan, fiul proaspatului prim-ministru Theodor Stolojan. Firma in care Stolojan si-a plasat mostenitorul se numeste „Rompower“ SRL si a avut urmatorii actionari: Vlad Stolojan (9%), Mihai Tudor Baltac (9%), Cotar Aurica (6%), Damian Sorin (9%) Deutsch Robert (36,3%), Hurduc Mihai Dan (9%), Iosif Nicolae Mihai (9%), Maiereanu Vlad Dan (3%) si Moldovan Corina (9%).
Relatia lui Stolojan cu un alt initiator al proiectului Megapower, americanizatul Cristian Lazarovici, s-a facut prin Elena Stolojan, sotia demnitarului. Aceasta a fost colega, la Facultatea de Electrotehnica, promotia 1968, cu Lazarovici. Intrebat despre implicarea sa in afacerea Megapower, Stolojan a considerat ca singurul lucru pe care si-l reproseaza este faptul ca fiul sau a fost implicat in Rompower: „Apreciez ca a fost o greseala ca am acceptat acea participare a fiului meu, pentru ca in asemenea situatii se creeaza un asa-numit conflict de interese, de care orice persoana publica trebuie sa se fereasca“. Daca singura implicare a lui Stolojan in itele „Megapower“ ar fi doar aceasta, cum a lasat sa se inteleaga, mai treaca-mearga. Ce te faci insa daca descoperi ca si sotia lui Stolojan a intrat intr-o afacere impreuna cu partenerul roman al lui „Megapower Corporation“, anume cu IIRUC, firma pe care Stolojan gasise de cuviinta ca trebuie imprumutata cu cei aproape 12 milioane de dolari?
In tandem cu Dragomir Corleone. Tot in 1991, sotia ministrului finantelor Theodor Stolojan participa la infiintarea firmei „Dragon Medical Complex“ SA. Societatea, cu un capital social de 356,1 milioane lei vechi are sediul in str. Garlei nr.1, adresa care, partitionata ulterior cu 1A, 1B, adaposteste sediile unor importante firme ale lui Dan Voiculescu. Dintre obiectele de activitate ale firmei „Dragon“, inscrise la Registrul Comertului, amintim „asistenta spitaliceasca, sanatoriala si medicala ambulatorie“. Firma ii avea ca asociati persoane fizice pe urmatorii: Elena Stolojan, Dumitru Dragomir, Dumitru Carmen, Gheorghe V. Hogas, Leonard Nicolae Bratila, Clement Florin Bratila si Paulian Leonard Bratila. Ca asociati persoane juridice au fost: „Apecim“, „Business Trade and Travel“, „Centrocoop“, „Dacia Felix Tour“ SA, „IIRUC“ SA si „Regia Autonoma a Tutunului“.
Pe de alta parte, legatura dintre Stolojan si IIRUC este mai mult decit evidenta. Pentru a inlatura orice urma de indoiala, trebuie sa observam ca directorul general de la IIRUC, Cornel Moldovan, este unul dintre administratorii firmei „Dragon Medical Complex“ (din 21 martie 1991). El a fost si membru in Consiliul de administratie al „Megapower“, afacere in urma careia acelasi Moldovan a fost trimis in judecata pentru infractiunea de „abuz in serviciu contra intereselor publice“, prejudiciul constatat de procurorul, pe atunci, Victor Ponta, fiind cei 11,773 milioane dolari cu care a fost finantata (via IIRUC), in 1991, firma de peste Ocean. Revenind la „Dragon Medical Complex“, remarcam inca o stranie coincidenta: directorul economic al firmei poarta un nume inconfundabil: Gheorghe Hogas.
Este chiar numele colonelului CIE (Centrul de Informatii Externe) care, conform unei surse din serviciile secrete, a lucrat in cadrul Diviziei SUA si a fost apoi adjunct al unitatii independente UM 0107 AVS din cadrul aceluiasi serviciu de informatii al DSS, unitate al carei ultim comandant a fost lt. col Constantin Anghelache. Potrivit unor surse anonime, Gheorghe Hogas a fost unul dintre principalii ofiteri de legatura „pe profil financiar“ ai lui Stolojan, pe timpul cat era in Ministerul Finantelor, in cadrul Departamentului Relatii Valutare si Financiare Internationale. Evident, spune sursa citata, relatia era „in deplina si constienta cooperare cu Departamentul Securitatii Statului, care asigura sumele reprezentand transele datoriei externe platite de Romania, conform indicatiilor directe, personale, ale lui Nicolae Ceausescu“. Daca mai spunem si ca mult cautatele conturi ale Securitatii, altele decat cele din scriptele preluate de SRI, au fost gestionate chiar de unitatea din care a facut parte Hogas si Anghelache, parca intelegem „aiureala“ decretata in 1992 de catre Stolojan.
O investitie de peste 350.000 dolari. Dincolo de „Rompower“, Stolojan si-a indrumat copiii spre alte doua firme. Prima dintre acestea se numeste „Lory-Ada Import Export Co“ SRL, o firma infiintata in 1992 cu 100.000 lei si ai carei asociati au fost Loreley Antonella Petrescu (60%) si Ada Stolojan (40%). La 18 ani, fiica lui Stolojan era deja administrator al acestei firme. In 1996, insa, Ada Stolojan s-a retras din firma, cu putin inainte de izbucnirea unui scandal in urma caruia zeci de familii au fost escrocate de Loreley Petrescu, impreuna cu tatal vitreg al acesteia, Ion Suteu.
Cei doi imprumutasera bani de la camatari si reusisera sa convinga mai multe persoane sa gireze imprumutul cu propriile lor locuinte, iar la scadenta girantii aveau sa-si piarda locuintele gajate. A doua dintre societati este Pavcrib Clabucet Sosire SRL din Predeal, firma in care apar ca asociati atat Vlad Stolojan (45%) cu 54 milioane lei vechi, cat si Ada Palea (fosta Stolojan), cu alte 54 milioane lei vechi. Al treilea asociat al firmei este Vasile Paval, cu o participare de 10 % la capitalul social. Aceasta ultima afacere, in care Stolojan a depus, la incheierea mandatului de premier, echivalentul a aproximativ 350.000 dolari, este constituita din exploatarea hotelului Premier din Predeal. Cum am aratat deja, firma a avut mari probleme si a inregistrat pierderi care, in 2004, ajunsesera la un milion de euro, si numai interventia directa a lui Theodor Stolojan, prin infuzie de capital, a mai stabilizat situatia la Predeal.
Societatea Pavcrib Clabucet a mai atras atentia, de-a lungul ultimilor ani, fie pentru ca a beneficiat de fonduri bugetare nerambursabile, fie pentru ca a obtinut, de la Ministerul Finantelor, amanari la plata unor datorii acumulate la bugetul de stat.
Astfel, la inceputul lui 2004, Pavcrib Clabucet Sosire a depus un proiect la Ministerul Integrarii Europene (MIE), pe baza caruia a solicitat finantare din fonduri nerambursabile. Titlul proiectului realizat de Ada si Vlad este „Stimularea dezvoltarii economice a Predealului prin sprijinirea unei investitii a unei firme turistice locale“. Contractul de finantare a fost incheiat cu Agentia pentru Dezvoltare Regionala (ADR) Centru si a fost avizat de MIE, iar ajutorul de stat aprobat a fost cuprins intre 350 milioane lei si 3,5 miliarde lei vechi, cu termen de decontare a cheltuielilor pe 10 decembrie 2004.
De asemenea, recent, Mugur Ciuvica a dezvaluit ca, in august 2002, Pavcrib Clabucet a beneficiat de esalonarea unei datorii la bugetul de stat de 392,8 milioane lei.
Afaceri fratesti cu petrol. La inceputul anului 1999, dupa expirarea contractului cu Banca Mondiala, Stolojan intra in afaceri alaturi de Gelu Tofan. Oficial, a preluat conducerea activitatii de expertiza, strategie si negociere in domeniul investitiilor si politicilor de dezvoltare din cadrul companiei Tofan Grup. Ulterior, devine presedintele uneia dintre firmele grupului, Tofan Corporate Finance (TCF), cu care participa la preluarea unei societati de distributie a petrolului din Republica Moldova, Tirex Petrol. Ca economist la Banca Mondiala, in cadrul Departamentului de Dezvoltare a Sectorului Privat, Theodor Stolojan s-a ocupat cu „dezvoltarea si implementarea programelor de dezvoltare“ in Republica Moldova si Uzbekistan. A oferit, de asemenea, in acelasi for, consultanta in politicile economice pentru Republica Moldova. Iata de ce, spre sfarsitul anului 1999, firma „Tofan Corporate Finance“ SA se alatura SNP Petrom, Franciza Petrom SA, Petroserv SA si Petrostar SA constituind Societatea Romana de Petrol (SRP), societate care demareaza negocierile privind preluarea controlului asupra Tirex Petrol. Afacerea, gandita in stilul specific ministrului industriilor de atunci, Radu Berceanu, s-a vrut a fi un soi de „preluare prin compensare“, avand in vedere ca Moldova datora catre societatea romana de electricitate (datoare si ea la SNP Petrom), pentru energia distribuita, o suma de peste 20 milioane dolari, datorie care s-ar fi anulat in cazul preluarii de catre CRP a societatii Tirex. Numai ca „fratii“ nu s-au prea inteles la pret. Moldovenii, in baza unei evaluari de atunci, au solicitat pentru Tirex o suma cuprinsa intre 15 si 20 milioane dolari, iar romanii s-au gindit la o oferta de zece ori mai mica. Negocierile au mai fost blocate si de vestea primita pe parcurs, conform careia Tirex datora unei societati ruso-germane suma de 7 milioane dolari.
Stolojan l-a descoperit si pe Marin Anton, cel care avea sa preia, cativa ani mai tarziu, prin societatea V&V Trading Company SA, managementul societatii Rafo Onesti si sa coabiteze mai multa vreme cu fratii Marian si Octavian Iancu. Pana in anul 2000, Marin Anton a fost manager general la Uzina de Anvelope Danubiana din Popesti Leordeni si vicepresedinte al Tofan Grup. Introdus de Stolojan pe listele PNL, Marin Anton avea sa devina deputat de Ilfov si sa se implice in afaceri de anvergura sub haina parlamentara.
Stolojan a administrat paine si placinte pentru Tofan. Dincolo de afacerile cu petrol, Stolojan s-a implicat si in afaceri cu produse de panificatie. Astfel, el a fost actionar in doua firme al caror obiect de activitate este circumscris produselor de panificatie si patiserie. Prima dintre aceste firme a fost infiintata in 1994 si se numeste Unipan SA. Stolojan a fost aici actionar si administrator, detinand 10,09% din capitalul social, ceea ce inseamna o contributie de 344 milioane lei vechi. In aceeasi pozitie, se ragaseste si fosta purtatoare de cuvant a Guvernului din 1992, Virginia Gheorghiu, care controla 5,31% din capitalul social al firmei. Virginia Gherghiu detinea, de altfel ca si Stolojan, o pozitie foarte inalta in cadrul Grupului Tofan, aceea de vicepresedinte executiv. Actionarul majoritar la Unipan este Gheorghe (Gelu) Tofan cu 60,17%. A doua firma a triadei Stolojan-Gheorghiu-Tofan a fost infiintata in 1999, sub numele de G & G Mercato SRL, cu un capital de 2 milioane lei vechi.
Ulterior, Theodor Stolojan a parasit aceste firme, cedand actiunile celorlalti asociati.
Sotia, asociata cu afaceristi italieni pentru productia de mobilier
Sotia lui Stolojan s-a implicat, ca actionar, in nu mai putin de cinci firme. Am aratat deja implicarea in Dragon Medical. Celelalte societati sunt: IT & I International Trade & Investment CO SRL, Strategic Consulting SRL, Ropan Sel SA si Sepal SA.
Firma IT & I infiintata in 1994 are sediul in Constanta si o sucursala in Bucuresti. Elena Stolojan a detinut la aceasta firma 45% din capitalul social, asociatii sai fiind constantenii Doru Dan Preda (45%) si Elena Preda (10%). Pozitia in firma a sotiei lui Stolojan a fost de „administrator sucursala“.
Strategic Consulting SRL este firma de familie a sotilor Stolojan. Sediul firmei este chiar apartamentul celor doi, situat pe str. Aurel Vlaicu din Bucuresti. Capitalul social al societatii este de 414 milioane lei, din care 41.400 dolari, repartizat astfel: sotul - 99,28%, sotia - restul.
Firma Ropan Sel SA pare a fi un soi de „capusa“ pentru Sepal SA. Aflata azi in lichidare, societatea cu sediul in Sebes, judetul Alba, a fost infiintata in anul 2000 si a avut ca obiect de activitate productia de mobilier pentru birou si magazine (exclusiv cele din metal). Aportul Elenei Stolojan la capitalul social al firmei este de numai 15 milioane lei vechi, adica 60%. Ceilalti asociati sunt: Victor Mihai Iliescu (10%), Daniela Ostopovici (10%), Mihaila Stan (10%) si Angela Teleoaca (10%). Firma are o stransa legatura cu societatea Sepal SA infiintata in 1998, la aceeasi adresa din Sebes - Alba ( str. M Kogalniceanu nr. 59). Cu un capital social subscris de 97,673 miliarde lei vechi si varsat de doar 24,727 miliarde, din care 18,49 milioane lei si 1,27 milioane dolari, firma are ca obiect de activitate prelucrarea bruta si impregnarea lemnului. Asociatii societatii Sepal erau Elena Stolojan (0,01%) si italienii Frati Dante (0,09%), Frati Luigi (0,09%) si Tarana Alberto (0,09%). Ca asociat persoana juridica, aparea firma Pir Projet Industriels de Roumanie SA cu un aport la capitalul social de 94,378 miliarde lei vechi, din care 5,267 milioane dolari, adica 99,687%. Actionarul majoritar este inregistrat in str. Val des Bons Malades nr. 231 din Kirchberg - Luxemburg.
Theodor Stolojan - groparul conturilor Securitatii din bancile straine
Fost inalt functionar al finantelor in „epoca Ceausescu“, Theodor Stolojan a blocat, in 1992, actiunea de cautare a fondurilor deturnate de la bugetul statului de catre apropiatii clanului Ceausescu. Fara a-si motiva, cu argumente solide, teoria conform careia „era imposibil sa se fi deturnat fonduri“ de catre reprezentanti ai regimului Ceausescu, Stolojan a decretat drept „o aiureala“ intreaga operatiune de cautare a acestor fonduri, ridiculizand astfel incercarile de recuperare, pentru bugetul de stat, a unor sume estimate la mai multe sute de milioane de dolari. Aceasta cu atat mai mult, cu cat functiile detinute de Stolojan, incepand din 1972, au gravitat in jurul Directiei Bugetului de Stat, respectiv Directia Veniturilor Statului din cadrul Ministerului Finantelor.
Regimul Ceausescu a creat o masinarie bine pusa la punct pentru obtinerea de fonduri valutare din operatiuni ilegale desfasurate pe intreg mapamondul. Au fost infiintate in strainatate o puzderie de firme fie mixte, fie cu statut de firme fantoma, societati care-si derulau activitatile financiare prin intermediul unor banci straine si ale caror conturi erau cunoscute de un numar restrans de persoane. Masina de facut bani a lui Ceausescu, cu toate terminalele din bancile straine, a ramas ascunsa opiniei publice si din cauza „expertizei“ lui Stolojan, ca sa nu spunem a complicitatii cu mostenitorii acestei masinarii valutare. Cunostintele lui privind modul in care a fost achitata „datoria externa“ a Romaniei ceausiste nu puteau ocoli mecanismele si procedeele ilegale de obtinere a fondurilor valutare necesare acoperirii acelei datorii, mecanisme coordonate unitar de specialisti din cadrul fostului DSS, indeosebi din partea fostului compartiment AVS din Centrul de Informatii Externe.
E absurd sa credem ca toate aceste operatiuni, aflate in desfasurare in decembrie 1989, puteau inceta brusc in urma „schimbarii“ de sistem din 1990. Toate conturile romanesti din strainatate au ramas neatinse, si, daca o parte dintre acestea au fost golite de catre reprezentantii romani sau straini care le-au deschis, cu siguranta au mai ramas multe dintre ele neatinse. Un exemplu cunoscut este cazul ofiterului CIE, Nicolae Nadejde, care, in 1993, a fost trimis in instanta de catre conducerea SIE pentru recuperarea unei sume de peste 250.000 dolari, suma aflata in contul unei firme a securitatii infiintate de un panamez inainte de 1989
INCONSECVENŢĂ ● Propagandiştii de ieri, anticomuniştii de azi
În 1989, Emil Boc, preşedintele PD-L, şi Cristian Preda, consilierul preşedintelui Traian Băsescu pe probleme de educaţie şi cercetare, la vremea aceea studenţi, au fost premiaţi pentru elogiile aduse "gîndirii" lui Ceauşescu.
Dacă în revistele studenţeşti din anii ’80 e greu să cauţi, deoarece au fost scoase pe furiş din biblioteci, se întîmplă uneori să ai norocul unor surprize în arhive. Cine-ar crede, bunăoară, ascultîndu-i la televizor pe "lupii tineri" ai lui Băsescu, ce s-au declarat în cruciadă cu comunismul cît ce-a murit "odiosul", că în chiar anul de graţie 1989 făceau dovada de primi-lingăi ai lui Ceauşescu? Aflăm, aşadar, din documentele Secţiei de Agitaţie şi Propagandă a CC al PCR, că la faza naţională a Concursului profesional-ştiinţific studenţesc de ştiinţe sociale, Secţiunea "Materialism dialectic şi istoric", studentul Boc Emil, de la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii Cluj-Napoca, obţinea premiul al II-lea, cu 18 puncte din 20. Strălucit trebuie să fi relatat aprofundarea "tezelor şi aprecierilor" cuprinse în documentele de partid şi Preda Cristian Dan, student la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti, din moment ce a obţinut punctaj maxim – 20 de puncte din tot atîtea posibile!
Acum, performerii de ieri în gîndirea ştiinţifică a lui Ceauşescu trec ca primi sfetnici ai preşedintelui Traian Băsescu, ce se vrea intrat în istorie ca groparul comunismului.
În CV-urile de oameni politici în România democrată şi cadre universitare totodată, performanţa obţinută la "olimpiadele socialismului ştiinţific" nu figurează. Pentru neiniţiaţi, impresionează numărul mare de stagii şi burse de pregătire în străinătate, obţinute foarte repede după Revoluţie. Care anume capacităţi or fi sărit în ochii selecţionerilor? Premiul obţinut pentru temeinica însuşire a "gîndirii tovarăşului" să fi făcut diferenţa între Emil Boc şi Cristian Preda, pe de o parte, şi sutele de absolvenţi ai facultăţilor cu profil socio-uman din primii ani postdecembrişti? Cu cîteva luni înainte, cei doi fuseseră oricum menţionaţi în raportul către "tovarăşa".
RAPORT LA "TOVARĂŞA". Printre documentele produse de Secţia de Agitaţie şi Propagandă a Comitetului Central al PCR în 1989 figurează şi o "Informare privind desfăşurarea etapei naţionale a Concursului profesional-ştiinţific de ştiinţe sociale şi a etapei pe ţară a concursurilor de ştiinţe sociale". Informarea era adresată Elenei Ceauşescu. Acesteia i se aducea la cunoştinţă că în perioada 4-6 mai, la Universitatea din Timişoara, s-au întrecut cei mai buni studenţi din ţară într-ale gîndirii "tovarăşului". Concursul naţional fusese organizat pentru a marca "aşa cum se cuvine" al XIV-lea Congres al PCR şi 45 de ani de la "revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă de la 23 august 1944".
Activiştii de la Secţia de Agitaţie şi Propagandă o asigurau pe Elena Ceauşescu că subiectele au solicitat studenţilor "cunoaşterea şi înţelegerea problemelor fundamentale ale teoriei trasformării revoluţionare a societăţii şi ale politicii economice a partidului, concepţia materialist-dialectică şi istorică despre natură şi societate". Elena Ceauşescu mai primea asigurări că toţi competitorii au primit subiecte pe baza tezelor, aprecierilor şi orientărilor din documentele programatice ale PCR, "din opera teoretică a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, Secretar General al partidului nostru". În limbajul de lemn al epocii, "tovarăşei" i se mai raportau şi ce calităţi au demonstrat concurenţii: "Majoritatea studenţilor au dovedit cunoaşterea temeinică a problematicii de bază a fiecărei discipline, în spiritul şi din perspectivele tezelor şi aprecierilor cuprinse în documentele de partid, cu deosebire în recentele expuneri ale Secretarului General al Partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu". Aşi între aşi la asemenea ...filosofii s-au dovedit tinerii Boc şi Preda!
După 20 de ani
Conform CV-ului postat pe site-ul Primăriei Cluj, Emil Boc a obţinut în ianuarie 1992 o bursă de şase luni la Universitatea din Nottingham, Anglia, în domeniul ştiinţelor socio-psihologice. Au urmat altele – în SUA, la Pittsburg, University of Virginia, Michigan State University, dar şi la Universite Libre de Bruxelles. În prezent, Emil Boc este conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administraţie Publică a Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) şi la Facultatea de Drept. Pentru a dobîndi titlul universitar, Emil Boc pretinde că a scris trei cărţi şi 25 de articole. Curioşii să afle barem titlul cărţilor trebuie să mai aştepte. Accesînd din pagina de internet a Facultăţii de Ştiinţe Politice şi Administraţie Publică a UBB trimiterea spre lista de publicaţii a conferenţiarului Emil Boc, în loc de titluri, pe ecran năvăleşte o fotografie din care democratul de gardă al lui Băsescu priveşte încrezător viitorul, cu următorul mesaj pentru curioşi: "Vă mulţumim pentru încrederea acordată. Ne revedem în curînd, pe noua versiune a site-ului. Emil Boc, primarul Clujului". Cariera politică se împacă bine cu cea universitară, ba chiar prima o susţine cu brio pe a doua. Emil Boc este şi preşedintele PD-L, fost PD, care la începuturi se declara "de stînga", iar acum se consideră de dreapta. Nu face nimic, atît timp cît şeful şi-a probat din fragedă juneţe măiestria în "rezolvarea creatoare a contradicţiilor", idee de căpătîi a gîndirii lui Ceauşescu!
Subiecte de excelenţă
Pentru a obţine premii în concurs, Emil Boc şi Cristian Preda au tratat cu maximă seriozitate şi competenţă subiectele enunţate. Pentru a ne face o idee despre tipul de competenţe verificate la un asemenea concurs "profesional-ştiinţific", prezetăm mai jos cîteva exemple de teme, precum cele în care s-au dovedit competenţi "democraţii" lui Băsescu: Primul subiect – "Concepţia PCR, expusă de Secretarul General al Partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la şedinţa Plenarei CC al PCR, a organismelor democratice şi a organizaţiilor de masă şi obşteşti din 28 noiembrie 1988 despre unitatea, continuitatea şi etapele procesului revoluţionar în ţara noastră, despre marile transformări revoluţionare ce constituie conţinutul şi definesc specificul fiecăreia dintre aceste etape". Ca subiecte secundare – "Ce este partidul revoluţionar al clasei muncitoare?" "Dialectica contradicţiilor în viaţa socială. Concepţia PCR, a Secretarului său General, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, despre cunoaşterea şi soluţionarea contradicţiior în socialism."
Cînd la unul, cînd la altul!
În prezent, Cristian Preda îl consiliază pe Traian Băsescu, după ce între 2005 şi 2007 s-a aflat în barca liberală, ocupînd funcţia de comisar guvernamental pentru francofonie, cu rang de secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe. Iar de la socialismul ştiinţific a virat-o simplu spre societatea civilă, astfel că azi se anunţă expert în... liberalism. În 1992, la un an după absolvirea Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti, devenea cadru didactic la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, al cărei decan este astăzi. În legenda Universităţii, Cristian Preda a rămas o pildă vie de "revoluţionar". Se spune că, întors din vacanţa de iarnă care a coincis cu evenimentele din decembrie 1989, s-a pus pe făcutul "revoluţiei" în facultate, cerînd darea afară a "profesorilor compromişi" prin... ceauşism. Abilitatea cu care Cristian Preda şi-a construit cariera politică şi pe cea ştiinţifică – într-o tot atît de strînsă legătură precum aceea dintre stat şi partid în etapa cînd strălucea în gîndirea lui Ceauşescu – a devenit temă de studiu chiar pentru foştii săi studenţi. După ce l-a consiliat pe "ţărănistul" Emil Constantinescu, s-a declarat expert în liberalism. Acum e... omul lui Băsescu, consilier prezidenţial pe Educaţie şi Cercetare.
Basescu si Securitatea
Publicat in: Comunism , Securitatea . de Andrei Bădin
Un nou episod din volumul lui Marius Oprea-"Ascensiunea lui Traian Basescu". Despre Anvers, Basescu si Securitatea.Dar si despre rolul lui Theodor Stolojan.
Stiţi, eu am o problemă, am lucrat cu ăştia, Securitatea"
Marturisirea lui Traian Basescu catre liderii PD, 1997
Cititi in continuare:
Ascensiunea lui Traian Băsescu (VI)
Fragmente din volumul în pregătire la Editura Polirom
Autor: Marius OPREA (foto)
Preluare din Observatorul Cultural
Traian Băsescu se întoarce în ţară, retras din funcţia de la Anvers. Sîntem în anul 1989. Ce va face viitorul preşedinte al României în tot acest interval de timp, în cele cîteva luni rămase pînă în decembrie 1989? Episoadele de săptămîna aceasta şi de săptămîna viitoare evocă întîmplările din anul 1989 şi cum s-a intersectat marea istorie cu mica istorie a comandantului Traian Băsescu.
La începutul lunii decembrie a anului 1988, nava de 4.800 TDW „Zimnicea“ părăsise portul Constanţa, avînd la bord 2.500 de tone de cherestea, cu destinaţia Casablanca. Comanda ei fusese preluată pentru acest voiaj, cum am mai arătat, de către Valentin Stan. Pentru a-şi păstra funcţia de căpitan de cursă lungă şi brevetul de navigator, acesta, precum toţi comandanţii de navă şi toţi marinarii de altfel, chiar dacă era secretar de partid, trebuia să facă măcar un voiaj o dată la cinci ani. Pentru tovarăşul Stan se apropiase scadenţa, aşa că s-a îmbarcat. Pe 9 decembrie, nava a suferit o gravă avarie la motorul principal, care a dus la pierderi masive de ulei. Cu mijloacele de la bord s-au sudat fisurile apărute în jurul cilindrilor, dar era evident că nava avea nevoie de reparaţii serioase, care însă nu au putut fi efectuate în portul de destinaţie, astfel încît nava a fost redirecţionată de către NAVROM din Casablanca spre Anvers, unde la dană era aşteptată, în 5 ianuarie 1989, de reprezentantul agenţiei, Traian Băsescu.
O chestiune de onoare
Esenţa problemelor pe care acesta le-a avut de atunci încolo şi care au dus, în cele din urmă, la căderea sa în dizgraţie şi rechemarea în ţară a constat în serioase dispute cu comandantul navei şi în faptul că, la finele reparaţiilor, efectuate în nouă zile, cheltuielile lor s-au ridicat în final la 899.000 de franci belgieni, în loc de 596.000, cît se stabilise iniţial cu firma selectată pentru lucrări de către autorităţile navale române.
După cum chiar Traian Băsescu relatează într-un raport din 14 martie 1989, cînd în ţară izbucnise scandalul în legătură cu umflarea costurilor, el a intrat în conflict cu comandantul Stan şi şeful mecanic Popa încă de la coborîrea acestora la ţărm. Spre Casablanca, nava intrase într-o furtună pe Mediterana, în cursul căreia, susţineau cei doi, încărcătura s-a deplasat, nava s-a înclinat, provocînd avaria. Versiunea lui Traian Băsescu, rostită, probabil, în felul lui colorat faţă de cei doi, adăuga la aceasta un alt motiv, şi anume suprasolicitarea motorului pe timp de furtună. Şi apoi, le-a reproşat el, ce căutau în mijlocul furtunii? De ce nu au ocolit-o, pentru că aparatura şi sistemele de comunicaţii le-au semnalat-o din timp? Chiar dacă, în cursul acestui voiaj, comandantul Stan simţise nevoia unor senzaţii tari, Băsescu ori uitase că acesta este marele secretar de partid al Departamentului Transporturi Navale, ori, datorită protecţiei contraamiralului Anghelescu, şeful flotei, poreclit de marinari Paraipan (după simpaticul erou al unor filme regizate de Sergiu Nicolaescu), pur şi simplu nu-i păsa. Indiferent de motivul iniţial, neînţelegerile între cele două tabere nu s-au atenuat, au escaladat în fiecare din cele nouă zile cît au durat reparaţiile.
Mai întîi, comandantul Popa i-a reproşat (a făcut-o şi în ţară, într-o sesizare despre comportamentul lui Băsescu) că nu trebuia să-i aducă acuzaţii profesionale, de natură să-i ştirbească autoritatea, de faţă cu şeful mecanic. La rîndul său, şeful mecanic a relatat (reiese implicit, din răspunsurile pe care Traian Băsescu le dă în raportul citat), că atunci cînd a încercat să aibă o intervenţie într-o discuţie cu reprezentanţii şantierului naval, acesta i-a spus, pur şi simplu, să-şi ţină gura. Băsescu a răspuns acuzaţiilor, arătînd că Valentin Stan are o „mentalitate învechită“, de pe vremea navigaţiei cu pînze, iar mecanicul-şef Popa nu ştie bine engleză şi s-a amestecat în discuţie total deplasat. Mai adăuga şi că la insistenţele acestuia din urmă, de a face „plinul“ navei cu carburant, acest lucru era imposibil din motive „bine ştiute“ (adică politica de economisire, cu consecinţe aberante, a resurselor valutare). În acel moment, nu mai puţin de 16 nave româneşti aşteptau să alimenteze în portul Anvers. La insistenţele repetate ale şefului mecanic, Băsescu a dat un răspuns „foarte acid“. Ne putem închipui.
Dincolo de aceste certuri, disputa a fost, cum se putea altfel, una legată de bani. Cînd reprezentanţii şantierului s-au prezentat la bordul navei „Zimnicea“ cu o factură totală de 963.460 de franci belgieni, reprezentînd costurile efective de reparaţii şi pe cele de întreţinere şi staţionare în şantier, comandantul şi mecanicul şef au refuzat să semneze pentru o parte din cheltuieli, deşi Traian Băsescu obţinuse, pe loc, o reducere de 64.460 de franci, transformată într-o notă de credit către NAVROM. Băsescu lasă să se înţeleagă că supărarea celor doi ar fi fost legată de faptul că nu s-au ales din această afacere cu nimic. Cît despre diferenţa (substanţială) între costurile estimate şi cele finale ale reparaţiilor, el spune doar atît: „consider că nu poate face obiectul unei discuţii cu subiect real, deoarece este evidentă diferenţa dintre volumul de lucrări iniţial estimat şi volumul lucrărilor ulterior stabilite a fi executate“. Explicaţia, pe cît de succintă, pe atît de evazivă, nu a satisfăcut atunci cînd, întors în ţară din voiajul peste Atlantic cu nava „Zimnicea“, comandantul Stan l-a reclamat conducerii pe Traian Băsescu. Era, în fond, vorba de majorarea costurilor cu 300.000 de franci belgieni, mai mult de o treime din suma convenită iniţial.
Nici încheierea pe un ton persiflant a raportului din 14 martie 1989 nu a fost de natură să-i uşureze situaţia: „v-aş rămîne recunoscător dacă, în loc să mă puneţi în situaţia de a mă apăra de NAVROM, m-aţi lăsa doar să lucrez pentru NAVROM – astăzi am pierdut 4 ore de lucru pentru redactarea acestui mizerabil raport“. Despre comandantul Stan spune că „mi-a reamintit, prin modul de comportare, prin micime şi meschinărie, o figură de tristă amintire (pentru mine) din primul voiaj efectuat ca ofiţer 3 la bordul navelor NAVROM, comandantul Bratu Aurel“ (o persoană cu acelaşi nume apare pe lista victimelor incendiului de pe petrolierul „Independenţa“) şi că opiniile exprimate de el şi de mecanicul şef Popa nu-l deranjează, „atîta timp cît nu găsesc ecou la factorii de decizie din întreprindere sau atîta timp cît aceste opinii nu mă vor pune în situaţia de a-mi justifica activitatea prin rapoarte explicative“. Mai spune că are conştiinţa „perfect împăcată în faţa mea că am făcut ce trebuia“, că a acţionat „corect“ şi că el consideră „actuala mea funcţie ca fiind cu totul ocazională şi temporară“, „doar o experienţă“, meseria sa fiind „să ducă şi să aducă vapoare”. Şi că va reveni la ea fără urmă de regret. Dacă e să-şi reproşeze ceva, susţine el, este temperamentul de comandant de petrolier, care i-a imprimat „o comportare directă“, în care „diplomaţia, în orice caz, nu este punctul meu tare“. Dacă de prima trăsătură de caracter sîntem şi astăzi convinşi, pe cea de-a doua a remediat-o pe parcurs. Un autoportret convingător.
Contraamiralul Anghelescu nu l-a salvat de o sancţiune
Fără îndoială că acest incident descris mai sus, care s-a finalizat cu prima şi, din cîte contabilizăm, şi ultima bătălie pierdută de Traian Băsescu în întreaga sa carieră, i-a servit drept lecţie. A devenit poate mai prudent, fiind fie „direct“, fie „diplomat“, cînd şi cu cine trebuie, după caz. Imediat după rechemarea în ţară, nici raportul din 14 aprilie trimis de la Anvers conducerii NAVROM şi nici cel pe care l-a înaintat pe 25 mai 1989 protectorului său, contraamiralul Anghelescu, comandantul flotei comerciale, nu au fost de natură să îl salveze de la o sancţiune, cu toate că el continua să considere acuzaţiile drept „dezonorante şi nedrepte“. A fost supus întrebărilor unei comisii de disciplină, compusă din şapte persoane din conducerile Departamentului Transporturi Navale şi NAVROM, comisie convocată chiar din dispoziţia contraamiralului. Ea a fost convocată în urma sesizărilor comandantului de pe nava „Zimnicea“, Valentin Stan.
Acesta a publicat, în februarie 2005, sub titlul Marinarul, un volum autobiografic în care, între paginile 686 şi 711, descrie varianta sa asupra celor petrecute la Anvers, care foarte probabil a constituit şi substanţa reclamaţiei împotriva lui Traian Băsescu, la întoarcerea din voiajul pe mare: „În 5 ianuarie 1989, către seară, acostasem în Anvers. «Să mă prezint, sînt comandant Traian Băsescu, actualmente reprezentantul NAVROM în Anvers» [...]. După o discuţie preliminară cu Şantierul Belliard, Băsescu se prezentase la bord cu cotaţia lucrărilor, evaluată la 597.000 de franci belgieni. Bomba era alta, că valoarea totală nu mai era cea iniţială, ci aproape dublă, umflată cu peste 11.000 de dolari. Era ora 1 noaptea. Mă uitam la «reprezentantul nostru» şi nu-mi credeam ochilor [...]. Nu am vrut să semnez, pentru că nu se respectase contractul. A fost depăşită valoarea cu peste 10.000 de dolari [...]. Fusesem chemat la NAVROM. Iar pe drumuri. Aflasem că Băsescu era plecat la Bucureşti, la ministrul Aron [...]. Îmi dădeam seama, nu era greu să realizez acest lucru, că se juca un scenariu. Băsescu, peste două zile, avea să ia, mulţumit şi liniştit, avionul spre Bruxelles“. Cîştigase războiul, deşi din bătălia cu comandantul de pe „Zimnicea“ a ieşit şifonat.
În urma sforilor trase, Traian Băsescu a fost parţial exonerat, reuşind să justifice suplimentarea cheltuielilor de reparaţii la nava „Zimnicea“. Comisia părea să se fi pus de acord că, de fapt, fondul problemei era doar conflictul între Traian Băsescu şi secretarul de partid „pe ramură“, Valentin Stan, pe care, ca mulţi alţii, acesta îl considera un „marinar de birou“. Singura acuzaţie în faţa căreia Băsescu nu s-a putut apăra era legată de faptul că nu a solicitat aprobarea din ţară pentru angajarea suplimentară a cheltuielilor, procedură obligatorie, avînd în vedere că era vorba de o sumă importantă în valută. Atît el, cît şi comandantul Stan au fost penalizaţi cu reţinerea a 20% din salariu pe o lună. Comisia s-a arătat plină de înţelegere faţă de cel reclamat. Atitudinea comisiei faţă de Traian Băsescu este explicabilă. Mai întîi, ea fusese alcătuită din dispoziţia comandantului flotei comerciale, contraamiralul Anghelescu, protectorul celui reclamat. Apoi, după cum chiar unul dintre membrii ei lasă să se înţeleagă, „umflarea“ cheltuielilor pentru obţinerea de comisioane „era o practică curentă“ – asupra căreia nu trebuia, spre binele tuturor, să se atragă prea tare atenţia autorităţilor. Fusese doar o ciocnire între două nuci la fel de tari, între fostul comandant pe „Biruinţa“, protejat al ministrului, şi secretarul de partid „pe ra-mură“ din minister – confruntarea clasică în România socialistă, între „omul cu sapa“ şi „omul cu mapa“. Romeo Popica, unul dintre membrii comisiei numiţi prin ordin de ministrul Anghelescu, considerat unul dintre cei mai buni specialişti în motoare navale din acea vreme, i-a luat apărarea lui Băsescu în privinţa cheltuielilor suplimentare, care, în cazul unui verdict nefavorabil al expertizei tehnice, ar fi putut să aibă consecinţe penale grave.
Alţi doi membri ai comsiei, Romeo Posedaru şi Cornel Idu, susţin şi în prezent nevinovăţia lui Traian Băsescu. Primul, fost şef al Serviciului de Programare Reparaţii din NAVROM, spune că asemenea reparaţii suplimentare justificate se efectuau „mereu“ la navele aflate în voiaj şi că, de fapt, nici „nu era în sarcina lui să se ocupe de reparaţiile la nave, dar, fiind reprezentantul nostru acolo, îl sunam şi îl rugam să se ocupe, mai ales cînd era vorba de reparaţii evaluate mai scump“. Aşa a fost cazul şi cu „Zimnicea“, a cărui reparare a fost negociată însă chiar de către Traian Băsescu, fiind ulterior facturată la o valoare cu peste o treime mai mare faţă de cea convenită iniţial. Posedaru afirmă că, de fapt, acesta a fost reclamat de comandantul Stan pentru că a refuzat să factureze inclusiv un comision de 5% pentru echipaj: „era o practică pe vremea lui Ceauşescu, dar, în unele cazuri, comandanţii nu dădeau din banii de comision membrilor echipajului şi, pentru că Băsescu îl ştia pe secretarul de partid, a refuzat clar propunerea lui şi a semnat pentru suma exactă a valorii reparaţiilor“. Afirmaţiile sînt întărite de Cornel Idu, pe atunci director general Navrom. Acesta mai susţine că Traian Băsescu nici măcar nu a fost schimbat din funcţie ca urmare a anchetării sale de către comisie şi că s-a reîntors la Anvers. „E o minciună sfruntată, dl Băsescu a fost retrimis la post, unde a stat pînă în luna septembrie 1989, cînd, pentru calităţile sale profesionale, a fost promovat în postul de şef al Inspectoratului Navigaţiei Civile.“ Un tînăr ofiţer de marină de atunci, Laurenţiu Mironescu, întăreşte acest lucru. El afirma, simultan cu Idu, la începutul anului 2008, într-un demers public menit să apere onoarea profesională a preşedintelui Traian Băsescu, că în luna iulie 1989, în primul său voiaj pe mare, a ajuns şi la Anvers, unde acesta „s-a întîlnit, ca reprezentant al NAVROM, cu echipajul“. Dar în rapoartele sale de activitate de la Anvers, Băsescu nu menţionează nicăieri asemenea „întîlniri de protocol“ cu echipajele navelor în tranzit prin acest mare port, în care se aflau simultan în escală cîteva nave sub pavilion românesc. „Mi-aduc bine aminte că, în luna august, dl Băsescu a venit în concediu de odihnă în România şi la sfîrşitul lunii s-a întors la post“, mai spune fostul ofiţer stagiar, care, deşi proaspăt absolvent de Marină, părea să fie foarte la curent tocmai cu agenda reprezentantului NAVROM în marele port de la Marea Nordului.
Trebuie să precizăm că afirmaţiile lui Idu şi Mironescu, potrivit cărora Băsescu s-ar fi reîntors la Anvers, nefiind sancţionat cu schimbarea din funcţie, sînt contrazise chiar de către cel pe care au sărit să-l apere. Reamintim că în finalul raportului său din 25 mai 1989, înaintat lui Anghelescu, arăta: „am fost întotdeauna animat de multă dragoste pentru compania mea, pentru prestigiul şi onoarea NAVROM, şdarţ începînd cu 24 mai 1989 am fost schimbat din funcţia de reprezentant NAVROM la Anvers şs.n.ţ, sub acuzaţia că am semnat incorect factura de reparaţii a navei «Zimnicea»“. Acelaşi raport marca şi data rechemării lui în România, căci începea astfel: „subsemnatul Băsescu Traian, raportez: m-am aflat la post în perioada 14 aprilie 1988 şpînăţ la 5 mai 1989“. Este foarte posibil însă, aşa cum arată fostul comandant Valentin Stan în cartea sa, ca înalta protecţie a contraamiralului Anghelescu să-şi fi făcut încă o dată efectul şi, după ce ecourile reclamaţiei împotriva lui s-au stins, Traian Băsescu să-şi fi reocupat postul. Raţiunile pentru care în 2008, la nouă ani de la cele întîmplate, Idu şi Mironescu au sărit în apărarea lui rămîn însă relevante şi nu sînt greu de urmărit. Reamintim că Băsescu însuşi declarase anterior că „în octombrie 1989 am fost chemat acasă de la post şi numit de către ministrul transporturilor de atunci inspector general al navigaţiei civile“, lăsînd să se înţeleagă că datorită meritelor sale, iar povestea nu putea fi schimbată pe parcurs.
În general, acest om şi-a protejat întotdeauna cu orgoliu reputaţia profesională şi, cînd i-a fost pusă la îndoială, a găsit mijloace să o apere. Mai ales că, în cazul de faţă, mijloacele i-au fost la îndemînă: cei doi nu ar fi ezitat să spună orice în apărarea sa. Motive aveau. Cornel Idu, fostul director NAVROM, a fost inculpat în dosarul „Flota“, pentru înstrăinarea frauduloasă, după 1989, a celei mai mari părţi a flotei comerciale româneşti, pe care o gestionase în anii construirii socialismului, dar a fost beneficiarul a două prescrieri, scăpînd de orice răspundere penală. La începutul mandatului de preşedinte al lui Traian Băsescu, era deja unul dintre cei mai bogaţi operatori de nave, averea sa fiind estimată la 60-65 de milioane de dolari. A fost, pe rînd, beneficiarul unor privatizări controversate din industria navală, cît şi al unor contracte extrem de avantajoase încheiate cu marina militară. Una dintre firmele sale, „Octogon“, a primit contracte de reparaţii pentru navele „Albatros“, „Mărăşeşti“ şi bricul „Mircea“, care se ridicau la peste 100 miliarde de lei vechi (la nivelul de curs din 2005), reparaţiile fiind, după un vechi obicei, suprafacturate, iar lucrările mult tergiversate. Contractele i-au fost atribuite prin încredinţare directă de Gheorghe Marin, comandantul flotei militare, protejatul preşedintelui Băsescu, pe care Gheorghe Idu îl anchetase în mai 1989 pentru umflarea cheltuielilor de reparaţii la nava „Zimnicea“. Celălalt apărător al lui Traian Băsescu, fostul ofiţer stagiar Laurenţiu Mironescu, cel care declară că era la curent în 1989 inclusiv cu programul concediilor reprezentantului NAVROM la Anvers, este deputat de Constanţa al Partidului Democrat Liberal, partidul prezidenţial – ceea ce poate explica acuitatea şi clarviziunea cu care poate să reînvie trecutul.
În final, din această poveste de demult toată lumea a avut de cîştigat. Gheorghe Marin, cel atît de darnic cu omul de afaceri Idu, a fost numit de preşedintele Băsescu în fruntea Marelui Stat Major al Armatei, a fost avansat la gradul de amiral şi a devenit, după dezvăluirile din presă deja citate, posesorul unei superbe vile la Eforie Nord. Cum am arătat, Gheorghe Idu, fostul director al NAVROM şi blîndul inchizitor al lui Băsescu din mai 1989, s-a ales cu imunitate în faţa legii şi cu mulţi bani. Este de presupus că Laurenţiu Mironescu şi-a asigurat, datorită puterii sale de clarvăzător, un nou mandat parlamentar. Traian Băsescu s-a ales cu „onoarea reperată“. Cînd însă orgoliul supune şi scrie istoria, cineva pierde întotdeauna: adevărul.
Culisele istoriei
Istoria este o casă cu multe ferestre. Unele dintre acestea sînt deschise sau luminate şi nu este greu să priveşti înăuntru. Altele, dimpotrivă – sînt fie în penumbră, acoperite de obloane, sau, pur şi simplu, zidite. Dincolo de acestea din urmă se află o altă faţă a trecutului, o cameră întunecată; acolo se desfăşoară povestea de alcov a puterii, a secretelor ei şi a celor care, cum ei singuri spun uneori, fac istoria, în vreme ce noi, cei mulţi şi mărunţi, sîntem consideraţi personajele scenariului scris acolo, în spatele ferestrelor zidite. Nu este doar o figură de stil şi nici expresia unei obsesii, de altfel deseori întîlnită, prin care tot ceea ce nu se poate explica rămîne confuz şi învăluit într-un aer de mister, primeşte imediat un bilet de intrare sub mantia largă a teoriei conspiraţiei. Căci o bine-cunoscută butadă, atribuită „şcolii KGB-ului“, spune că „unii scriu istoria; noi o facem“.
În mentalul colectiv, culisele ultimilor ani ai regimului comunist din România poartă pecetea Securităţii. Atît de puternică a fost (şi este încă) obsesia noastră legată de omniprezenţa şi omnipotenţa ei, mai ales în primii ani de după prăbuşirea regimului, încît celelalte verigi ale sistemului au fost minimalizate sau uitate. Iar în ceea ce priveşte activitatea serviciului secret comunist, de cele mai multe ori s-a pus accentul în special pe latura lui de „braţ înarmat“ al partidului, prin care autorităţile au menţinut sub presiune şi control oamenii de rînd. Dar Securitatea trebuie privită şi ca o mare întreprindere – fiind nu doar un consumator, ci şi un producător de venituri. În special în ultima decadă a regimului comunist, instituţia s-a implicat activ în acţiuni comerciale şi inclusiv de producţie – aceasta din urmă vizînd fie copierea şi adaptarea de tehnologii, fie producţa de „tehnică specială“ specifică serviciilor secrete, pe care Securitatea o utiliza ea însăşi, dar o şi comercializa cu succes confraţilor din celelalte servicii secrete din ţările Pactului de la Varşovia. Dar nu de aici veneau banii. Pur şi simplu, prin servicii specializate, s-a ajuns, cu binecuvîntarea „înaltelor personalităţi de partid şi de stat“, cum era numit în limbaj securistic cuplul Ceauşescu, şi din dispoziţia expresă a fidelului lor executant, ministrul de Interne Tudor Postelnicu, ca Securitatea să controleze practic cea mai mare parte din comerţul exterior al României – de la vînzarea peste hotare a textilelor şi bocancilor pînă la exportul de cherestea, oţel sau ciment, incluzînd, ca „articole de lux“, solicitarea de „răscumpărări“ pentru saşii şi evreii care doreau să emigreze, care deveneau astfel subiectul unui comerţ cu carne vie. Instituţionalizînd practic acest comerţ cu carne vie, ofiţerii români au pus la punct chiar formulare tipizate, prin care se stabilea valoarea fiecărui om vîndut în funcţie de studii, vîrstă şi stare de sănătate.
Operaţiunile comerciale ale Securităţii erau numite, cu un termen generic, „aport valutar special“ şi au luat o asemenea amploare, încît, în primăvara anului 1990, Iulian Vlad, fostul şef al acesteia, mărturisea cu amărăciune: „Multe prejudicii s-au adus muncii de securitate, prestigiului instituţiei şi chiar bunului renume al ţării de către aşa-zisa activitate de aport valutar, pe care o realizau cu prioritate unităţile externe UM 0544 şi UM 0195 şspionajul şi contraspionajul extern – n.n.ţ, precum şi UM 0650 din Securitatea internă. În afară de faptul că sumele respective, de cele mai multe ori, reprezentau o cîtime din preţul de vînzare a mărfurilor şi statul oricum le-ar fi încasat în condiţiile unor negocieri corecte, ofiţerii de Securitate trebuiau să intre în tot felul de combinaţii cu străinii, nu de puţine ori compromiţătoare, iar controlul activităţii lor şi al valutei nu era sigur. Tot atît de rău era şi faptul că unităţile respective fuseseră într-o bună măsură deturnate de la misiunile pentru care au fost create şi care erau utile ţării. Cu toate încercările pe care le-am făcut de a scoate din preocupările Securităţii această sarcină, sau măcar de o reduce substanţial, nu am reuşit. Dimpotrivă, Postelnicu a ridicat-o la rangul de atribuţie prioritară, pentru îndeplinirea căreia trebuia să-şi aducă contribuţia întregul aparat“.
Afacerile Securităţii
Operaţiunile AVS, „aport valutar special“, denumire sub care se ascundeau aceste afaceri ale Securităţii ce atrăgeau comisioanele aferente, produceau mari sume în valută care alimentau conturi secrete, deschise în ţară la Banca Română de Comerţ Exterior (ulterior, BANCOREX). Conturile alimentate de AVS erau destinate finanţării unor acţiuni externe, economice sau de altă natură ale Securităţii, precum plantarea unor „dizidenţi“ ai regimului sau a aşa-ziselor „fantome“, agenţi cu o identitate fabricată. Dar „partea leului“ se vărsa în conturile lui Ceauşescu sau alimenta inves-tiţiile megalomane ale acestuia.
În Securitate existau două unităţi care desfăşurau activităţi cu caracter exclusiv economic: Întreprinderea de Comerţ Exterior „Dunărea“, sub comanda colonelului Constantin Gavril, încadrată în Direcţia de Informaţii Externe şi Serviciul Independent pentru Comerţ Exterior, codificat UM 0650, aflat sub comanda colonelului Ştefan Alexandru. La ICE Dunărea lucrau 115 ofiţeri, 10 subofiţeri şi 12 civili. În cadrul Serviciului Independent pentru Comerţ Exterior lucrau 41 de ofiţeri, 2 subofiţeri şi 2 civili. Sarcinile lor erau de a controla întreprinderile de comerţ exterior ale României şi a fi parte în negocierea contractelor acestora cu terţii. Pe de altă parte, cadrele fostei Direcţii de Informaţii Externe sau UM 0544 (care în 1989 număra 715 ofiţeri, 36 de maiştri militari, 197 de subofiţeri şi 111 încadraţi ca personal civil) participau ocazional la asemenea operaţiuni.
Cea mai mare parte a ofiţerilor angrenaţi în „aportul valutar special“ au lucrat sub acoperiri comerciale în Occident, gestionînd foarte multe dintre afacerile externe ale regimului comunist şi ale Securităţii. Unul dintre aceştia, Didi Secrieru, care controla o firmă a Securităţii, ICE ARPIMEX, estima că „aportul valutar special“ care a alimentat conturile lui Ceauşescu însuma „minimum două miliarde de dolari“. El a oferit un exemplu sugestiv privind modul de derulare a acestor operaţiuni. Întreprinderea de comerţ exterior în care „lucra“ s-a ocupat multă vreme de comercializarea în SUA a bocancilor româneşti, la preţul de 8 USD perechea. Din aceşti bani „doar şapte intrau în contul ICE ARPIMEX şi restul de un dolar lua calea unui cont intermediar“, din care banii erau vărsaţi în conturile lui Ceauşescu sau ale Securităţii.
Rolul lui Teodor Stolojan
Toate întreprinderile de comerţ exterior, ca şi centrala ministerului de resort erau sub controlul Securităţii şi foloseau aceleaşi practici. Raportarea centralizată către Ceauşescu cu privire la situaţia „aportului valutar special“ o efectua generalul Ion Moţ, şeful UM 0195, contraspionajul extern al Securităţii. Asistenţa de specialitate a „aportului valutar special“ era asigurată de un civil specialist din Ministerul Finanţelor, pe care îl chema Teodor Stolojan.
După 1989, ajuns prim-ministru, Stolojan a cooptat sau păstrat în Guvern numeroşi „specialişti“ de la ICE Dunărea şi fostul Serviciu Independent pentru Comerţ Exterior. Mai întîi, centrala Ministerului Comerţului Exterior fusese încă din primăvara anului 1990 populată cu foşti securişti. Directorul Direcţiei Asia şi Extremul Orient era colonelul Talpaş, secondat de maiorul Minculete. La fel se întîmpla la Direcţia Africa, unde directorul Grigore şi adjunctul său Bălan erau cadre ale fostei Securităţi. Direcţia Europa nu era condusă direct de securişti, dar numărul lor era mare şi aici, începînd cu fostul locotenent-colonel Culău, pe post de consiler, continuînd cu ofiţerii Nica, Mihoc, Berinde şi Fota. Acesta din urmă a fost promovat chiar ministru al Comerţului de către Teodor Stolojan, care probabil îi cunoştea îndeaproape „abilităţile“. Direcţia Chimiei din Ministerul Comerţului era condusă la începutul anilor ’90 tot de un ofiţer de Securitate, Neogescu, iar de Direcţia de Organizare şi Control a Ministerului răspundea fostul cadru al DSS Negulescu.
La conducerile unor întreprinderi de comerţ exterior din subordine, precum FRUCTEXPORT, AGROEXPORT, METALIMPORTEXPORT sau TERRA au lucrat în continuare foşti ofiţeri de Securitate din aceleaşi structuri destinate „aportului valutar special“ sau foste cadre ale Direcţiei de Informaţii Externe, spioni sub acoperire diplomatică, retraşi de la posturi după 1989. Ministerul a fost părăsit în 1990 doar de un singur securist – fostul ministru adjunct Bădiţă, care fusese general de securitate; dar generalul Bădiţă a fost consolat cu un post în diplomaţie, fiind numit consilier economic şef al Ambasadei României la Teheran. Nu e un exemplu singular, şi politica a fost continuată. Astfel, în august 1993, un număr de 17 foşti ofiţeri ai fostei Securităţi se aflau la posturi în străinătate, ca ataşaţi sau consilieri comerciali, alţi 11 lucrînd în Centrala Ministerului Comerţului Exterior. Petre Ciobanu, director în Ministerul Afacerilor Externe, Radu Herghelegiu, de la Departamentul pentru Reformă, şi Petru Rareş, director al EXIMBANK, fuseseră, de asemenea, ofiţeri DIE.
Din totalul de 156 de ofiţeri de la ICE Dunărea şi Serviciul Independent pentru Comerţ Exterior al Securităţii, prea puţini au rămas deoparte, continuînd, practic, să aducă „aport valutar special“, concret spus comisioane, pentru noii lor stăpîni din serviciile secrete sau din structurile puterii care îi proteja, dar şi pentru ei înşişi. Mai puţin vizibilă, această ridicare a lor la o putere şi bogăţie nesperate în timpul regimului comunist, cînd partidul, contrainformaţiile interne din structura militarizată a Securităţii şi Legea 18 a „ilicitului“ îi ţineau în frîu, este comparabilă, în acest plan al culiselor istoriei, cu ascensiunea politică a lui Traian Băsescu. Şi fac parte din acelaşi scenariu şi spectacol al tranziţiei.
Cu excepţia saşilor şi evreilor, majoritatea produselor de export care făceau înainte de 1989 obiectul contractelor controlate de Securitate, intrate sub incidenţa „aportului valutar special“, tranzitau sau uneori aveau ca punct de destinaţie portul belgian Anvers, încărcate la bordul vaselor NAVROM-ului, asistate aici de reprezentantul companiei, Traian Băsescu. La Anvers, cum e şi firesc datorită anvergurii pe care tranzacţiile comerciale o aveau în acest port, erau prezenţi la datorie şi ofiţerii de Securitate. Cu atît mai mult cu cît acest mare centru comercial era (şi este) o bine-cunoscută placă turnantă şi pentru un comerţ de natură specială, fiind cunoscut drept o piaţă a aurului, armelor şi diamantelor. România era pe atunci un important exportator de arme în ţările din lumea a treia şi poate nu întîmplător la Anvers se afla, în acelaşi timp cu Traian Băsescu, un ofiţer cu misiuni speciale în aceste zone, care avea să ajungă în zilele noastre, după cum se va vedea, unul dintre „cadrele de nădejde“ ale Serviciului de Informaţii Externe.
Postul de la Anvers şi Securitatea
Băsescu a negat şi neagă cu vehemenţă orice raporturi pe care le-ar fi avut cu Securitatea în perioada în care s-a aflat la post în Anvers. În 8 octombrie 2004, declara: „n-am scris rapoarte Securităţii. Bineînţeles că erau în contact cu mine consulul de acolo, oameni din ambasadă. A fost o mare preocupare pentru că, în acea perioadă, România avea nevoie să-şi întărească ceea ce se numeşte capacitatea de a furniza pe piaţa americană textile şi oţel“. Adică, aşa cum am arătat, era vorba de operaţiuni de comerţ exterior de anvergură, aflate sub controlul Securităţii. Băsescu a fost întrebat în aceeaşi împrejurare dacă în aceste rapoarte trimise în ţară de la Anvers a „turnat“ pe cineva. A răspuns: „Exclus. Şi vă asigur că, dacă exista un astfel de document, era în presă demult. Este exclus. N-am făcut aşa ceva. Şi nu-i obligatoriu să fii din categoria celor care-şi turnau colegii. Şi apoi, pe cine să torn la Anvers, că aveam în subordine belgieni?!“. Ca o paranteză fie spus, în 27 mai 2000, invitat la o emisiune TV, George Pădure, la acea vreme candidat PNL la Primăria Capitalei, a declarat despre Traian Băsescu, contracandidatul său din partea PD la Primăria Capitalei, că, pe vremea cînd era reprezentantul NAVROM-ului la Anvers, a transmis către Securitate note informative referitoare la el. Afirmaţia nu a fost nici probată, dar nici infirmată. Ulterior, în 2007, informaţii de presă anunţau audierea unui fost marinar, pe nume Furnică, la Comisia pentru anchetarea motivelor de suspendare a preşedintelui. Acest marinar ar fi vrut să ceară azil politic în Belgia, dar a fost împiedicat de Traian Băsescu, care l-a acuzat la căpitănia portului de un furt comis pe navă, şi ca urmare acesta a fost consemnat la bord. Întrucît subiectul nu avea legătură cu activitatea comisiei, s-a renunţat la audiere.
Activitatea lui Traian Băsescu la Anvers a făcut atît subiectul unor discuţii interne în Partidul Democrat, cît şi al dezbaterilor electorale pentru alegerile prezidenţiale. În 1997, după izbucnirea scandalului „Lista lui Severin“, conducerea partidului a convocat o reuniune restrînsă, la vîrf, în care s-a pus problema colaborării cu Securitatea a liderilor democraţi. Preşedintele Petre Roman lipsea, fiind plecat din ţară, dar vicepreşedintele Bogdan Niculescu Duvăz şi-a rugat colegii să-şi spună punctul de vedere. Cu acel prilej, Traian Băsescu le-ar fi mărturisit colegilor „ştiţi, eu am o problemă, am lucrat cu ăştia (Securitatea – n.r), am fost obligat, dar nu am făcut poliţie politică“. Fostul vicepreşedinte PD Duvăz a declarat presei că, în opinia sa, Traian Băsescu „nu putea să fie la Anvers fără să aibă un gir, ca să nu zic mai mult, al Securităţii de atunci. Problema în acest subiect este că nu se poate face un raport clar între obligaţiile sale de serviciu şi cît anume l-a ajutat colaborarea cu Securitatea în meserie pe Traian Băsescu“. Subiectul a fost reluat ca temă electo-rală în campania pentru alegerile prezidenţiale din 2004, într-o emisiune difuzată pe postul naţional de televiziune din 8 decembrie 2004, cînd acesta a fost întrebat de Adrian Năstase, contracandidatul său la Preşedinţie, ce a făcut în perioada în care a lucrat la Anvers. Băsescu a răspuns: „La Anvers eu mi-am servit ţara. Toată cariera este legată de servit ţara, acolo unde a trebuit să mi-o servesc: la bordul navelor, în zone de război, în incendii, în furtună. Am adus acasă ţiţeiul de care avea nevoie ţara [...]. Mi-am servit-o şi la post, la Anvers, unde i-am făcut prima legătura port-conteiner între Constanţa şi Statele Unite pe nave româneşti“. Pe 7 februarie 2005, cu prilejul unei depoziţii în instanţă, el nu a negat însă că ar fi fost instruit de Securitate în prealabil, înainte de plecarea la post: „am lucrat trei ani în Belgia şi ar fi o copilărie să nu recunosc că mi se făcea instructaj“. În rest, afirma el, a fost vorba doar de rapoarte de serviciu, trimise la sediul NAVROM, de unde erau luate de Securitate „şi fiecare departament se folosea de informaţii cum credea de cuviinţă“. Afirmaţia a fost reluată şi într-o intervenţie telefonică în direct, la o emisiune televizată: „am lucrat la Anvers, îmi trimiteam obligatoriu în mod lunar rapoartele la compania de navigaţie. Sînt convins că au făcut interesul organelor de Securitate, măcar parte din ele“. Traian Băsescu avea dreptate – date privind activitatea sa de la Anvers se regăsesc în arhivele Direcţiei de Informaţii Externe a Securităţii.
Declaraţiile lui Cătălin Harnagea, fost director al SIE
În 22 august 2006, Cătălin Harnagea, fost director al SIE, declara într-un interviu la postul de radio BBC că a văzut rapoarte în care figura numele său: „rapoarte asupra funcţionării Agenţiei de la Anvers, da, am văzut. [...] Figura numele lui, nu figura un raport dat de el“. Întrebat de ziarişti dacă rapoartele lui Traian Băsescu puteau ajunge la Securitate, amiralul Anghelescu, fostul său protector, care îi semnase numirea în post la Anvers, a răspuns laconic: „era posibil să ajungă şi acolo“.
A avut Traian Băsescu legături cu această lume a culiselor istoriei? În interviul citat mai sus, Harnagea afirma că nu ştie de existenţa vreunui dosar personal pe numele Traian Băsescu în arhivele Serviciului de spionaj comunist: „nu poate să existe un dosar pe numele cuiva decît dacă persoana respectivă este sau un ofiţer, şi atunci el trebuie să raporteze din cînd în cînd centralei, sau colaborator, sau altceva, sau este o acţiune deschisă pe spaţiul respectiv, şi atunci este solicitat ca persoană de sprijin cineva, şi acel cineva trebuie să dea nişte rapoarte“. Harnagea nu are cunoştinţă nici de existenţa vreunui proces verbal de distrugere a unui asemenea dosar, care „ar fi fost normal să se păstreze. Cînd se distrugea, erau foarte precişi. Trebuia să existe o dovadă că a distrus dosarul X, Y şi Z, ca să nu fie niciodată tras la răspundere că nu l-ar fi distrus. Exista o precizie în inventariere foarte, foarte exactă“. Şi generalul de Securitate Ion Mihai Pacepa excludea, într-un interviu, posibilitatea unei subordonări sau a legăturilor între Agenţia NAVROM de la Anvers şi Securitatea internă din România. Dar tot el menţiona o relaţie de subordonare faţă de Direcţia de Informaţii Externe şi Direcţia de Informaţii a Armatei, în baza unui decret din 1973. Documentul ar fi autorizat NAVROM, susţine Pacepa, să transporte „curier diplomatic secret“, adică echipamente militare occidentale supuse embargoului. Aranjamentele, preciza el, erau făcute chiar de şefii agenţiilor NAVROM şi căpitanii de nave. Iar Traian Băsescu a avut şi are pînă astăzi, cum se va vedea, legături bune cu „diplomaţii“ sub acoperire de la Bruxelles. Probabil, pe această filieră au ajuns în arhivele DIE informaţiile pomenite de Harnagea cu privire la activitatea sa la Anvers. Iar dacă nu s-a găsit un dosar al spionajului Securităţii pe numele său, nu s-a făcut publică nici o afirmaţie similară în legătură cu arhivele privind cadrele şi colaboratorii Direcţiei de Informaţii a Armatei din ultimii ani ai socialismului, în afara unei informaţii răzleţe de presă. Aceasta, citînd surse socotite „demne de crezare“, arată că în 1989, după sinuciderea ministrului Apărării, generalul Milea (fost comandant al tatălui preşedintelui la Regimentul 18 tancuri din Basarabi), în biroul lui s-ar fi găsit o notă prin care se solicita pentru ofiţerul acoperit Băsescu Traian, cu gradul de căpitan MApN), aprobarea de trecere în structurile de spionaj ale Securităţii.
uite ca a ajuns mumia de stolo, supranumit franky, prim ministru; ii doresc sa termine "cu bine" mandatul; nu stiu ce o sa faca stolo cu crizele lui, la care se adauga criza financiara; sa traiti, bine?
Trimiteți un comentariu